Scrisoare deschisă adresată Domnului Traian Băsescu, Preşedinte al României și Domnului Emil Boc, Preşedinte al Partidului Democrat-Liberal şi Prim-Ministru al României

Stimate Domnule Preşedinte al României,
Stimate Domnule Preşedinte PD-L ,

Declaraţiile dumneavoastră recente, domnule preşedinte Traian Băsescu, privind susţinerea făţişă a proiectului de exploatare auriferă de la Roşia Montană de către compania Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) m-au determinat să reacţionez şi să vă adresez această scrisoare deschisă prin care doresc să vă atrag atenţia asupra gravităţii poziţiei dumneavoastră.

Observ din afirmaţiile pe care le-aţi făcut că încercați sa ne convingeți că este vital să dăm undă verde unui proiect net în defavoarea României care ia peste 80% din rezerva de aur existentă la Roşia Montană, care distruge patrimoniul natural și cultural unic în lume în acea zonă a munţilor Apuseni şi care ar putea distruge iremediabil mediul prin utilizarea cianurilor. Pentru dumneavoastră şi partidul pe care îl conduceţi, căci îmi este greu să cred că judecaţi situaţia în interes naţional, nu contează că oamenii de știință s-au pronunțat în nenumărate rânduri împotriva proiectului RMGC, chiar reprezentanţii Academiei Române exprimându-şi îngrijorarea faţă de efectele pe termen mediu şi lung ale exploatării proiectate. Nu contează nici opinia cetăţenilor României sau a organizaţiilor neguvernamentale care avertizează de ani buni asupra efectelor nocive ale proiectului propus de RMGC.

Exceptând faptul că este complet anormal ca președintele unei ţări să se antepronunțe în favoarea sau în defavoarea unui proiect înainte ca autorităţile să emită autorizaţiile necesare (pentru că analiza tehnică pentru acordarea sau respingerea autorizației nu este finalizată), dar modalitatea fermă prin care promovaţi prin declarațiile dumneavoastră acest proiect vă poate face suspect de interese ascunse.

Nu pot să nu mă întreb, în condiţiile în care consideraţi acest proiect atât de benefic României, de ce nu nu aţi afişat aceeaşi atitudine în anul 2007 când procesul de avizare şi procedura de emitere a acordului de mediu pentru demararea exploatării erau în plină desfăşurare. Probabil că din lipsa unor argumente reale, obiective și raționale! Sau poate că, în acel moment, interesele dumneavoastră nu erau atât de bine cristalizate cum sunt acum? Vă rugăm să ne permiteţi această întrebare legitimă în condiţiile în care ajungeţi să declaraţi că susţineţi acest proiect “acum mai mult ca oricând, nu din motive sentimentale, ci din motive pragmatice”.

Vă aduc aminte că punctul culminant al dezbaterilor asupra investiţiilor de la Roşia Montană au avut loc în anii 2006-2007, etapa de analiză a raportului la studiul de evaluarea impactului asupra mediului fiind întreruptă în septembrie 2007. Începând cu anul 2006 au fost realizate numeroase acţiuni la nivel parlamentar, la iniţiativa structurii parlamentare pe care o conduceam, Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic. Implicarea acestei comisii în activitatea de documentare referitoare la proiectul Roşia Montană a survenit pe fondul unor aprinse controverse, între societatea civilă şi mediile academice pe de o parte, şi titularul proiectului, compania Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), pe de altă parte. Este mai mult decât suspectă tăcerea dumneavoastră din acei ani şi includerea acestui subiect pe agenda de guvernare, de îndată ce PDL a preluat guvernarea în 2009.

În afirmaţiile pe care le-aţi făcut în susţinerea proiectului aţi exprimat ideea renegocierii condiţiilor de partajare a beneficiilor de pe urma exploatării, a asigurării unor măsuri de protejare a mediului la standard european şi doar cu un aviz al Comisiei Europene.

În mod evident abordarea dumneavoastră este profund superficială, referindu-se strict la chestiunea beneficiilor, din punct de vedere material, fără a ţine cont de complexitatea pierderilor care s-ar produce în acea zonă, dacă acest proiect se materializează. Excludeţi din start orice discuţie despre tehnologia folosită, despre oportunitatea folosirii cianurilor, o analiză a costurilor şi beneficiilor presupuse de proiect, dar şi impactul asupra patrimoniului naţional.

Dar, dacă tot facem referire la beneficii, în eventualitatea demarării proiectului în condițiile obținerii tuturor avizelor necesare care să ateste respectarea directivelor UE şi a prevederilor Convenției de la Espoo, în cazul cel mai fericit statului român i-ar reveni cel mult 19.31% din profit și 4% din redevențe. În termenii contractuali actuali, 80% din aur este cedat investitorului privat, iar costurile în termeni de patrimoniu și mediu rămân să fie de fapt plătite tot de către noi.

În concluzie,  nu cred că este relevant că România şi-ar putea crește rezerva de aur din proiectul Roșia Montană cu o cantitate mult sub cea disponibilă acolo și aflată încă în proprietatea statului român. Mai mult, Guvernul nu poate lua decizii în cadrul RMGC fiind acționar minoritar, iar compania privată are dreptul exclusiv de a cumpăra acțiunile statului.

În aceste condiţii, ţinând cont de faptul că statul român nu are bani să participe la investiția efectivă, pentru a evita o situaţie total defavorabilă interesului naţional, vă întreb, domnule Emil Boc, de ce Partidul Democrat Liberal nu doreşte să susţină propunerea legislativă pe care am iniţiat-o, de modificare a Legii Minelor nr. 85/2003, în sensul introducerii obligativităţii ca activităţile miniere de exploatare a metalelor şi pietrelor preţioase, precum şi a metalelor radioactive să fie realizate doar de către societăţi comerciale cu capital majoritar deţinut de statul român şi cu obiect de activitate exclusiv în industria extractivă.

Iniţiativa se află pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor pentru vot final, cu raport de respingere, deşi reprezintă o completare a cadrului legislativ mai mult decât necesară în contextul actualei crize economice şi a necesității identificării unor soluţii pentru atragerea de fonduri către bugetul de stat. Prin exploatarea metalelor şi pietrelor preţioase şi a metalelor radioactive de către societăţi comerciale cu capital majoritar deţinut de statul român putem garanta că profitul obţinut din activităţile extractive va ajunge într-o proporţie corectă la bugetul de stat şi va fi utilizat în interesul naţional.

Astfel, prin aplicarea acestei măsuri, vor fi eliminate controversele cu privire la propunerile de exploatare a metalelor preţioase aflate în stadiu de proiect sau în curs de derulare pe teritoriul României. Societăţile comerciale interesate vor fi nevoite să negocieze cu statul român formule de cooperare, în scopul identificarii unor soluţii de exploatare a zăcămintelor în favoarea interesului naţional.

Prin această completare a Legii Minelor, statul român va beneficia de drepturile corecte de exploatare şi încasare a profitului din activităţile extractive, în calitate de proprietar al resurselor naturale de pe teritoriul României. Adică, pentru înțelegerea membrilor PDL, în loc de 19,3% – cota statului în proiectul actual de la Roșia Montană, vorbim de 51% profit pentru statul român, în condițiile în care prețul aurului a crescut vertiginos în ultimii ani și va continua să crească, fiind preconizat ca până la sfârșitul acestui an să depășească nivelul de 2000 de dolari pe uncie. În plus, trebuie să luăm în calcul și cantitatea de argint dar și de alte metale și substanțe rare care se află în zăcământul de la Roșia Montană și care urmează a fi exploatate, ceea ce face ca partea de câștig a statului român cu o cotă majoritară de 51% să fie în mod evident incomparabil mai mare față de potențialul profit din acest moment. Prin urmare, ar trebui să fie clar chiar și pentru PDL că susținerea acestei inițiative legislative ar fi în avantajul statului român, în eventualitatea aproape utopică în care interesul național reprezintă o prioritate pentru partidul de la guvernare.

Aşadar, din moment ce susţineţi că vă gândiţi la beneficiile generate de acest proiect, vă sugerez să vă gândiţi şi la propuneri alternative care ar putea genera mult mai multe contribuţii la bugetul de stat şi care vor proteja mediul şi patrimoniul cultural şi istoric.

În consecinţă, vă solicit să vă reevaluaţi poziţia asupra avantajelor generate de proiectul de la Roşia Montană, ţinând cont şi de argumentele pe care vi le-am prezentat, dar şi de toate dezbaterile şi poziţiile oficiale exprimate în anii anteriori. Deşi experienţa politică şi comportamentul public cu care ne-aţi obişnuit m-ar determina să judec contrariul, rămân totuşi cu speranţa că veţi acţiona, în conformitate cu poziţiile de înaltă demnitate pe care le ocupaţi, în folosul statului român şi nu veţi permite implementarea proiectului RMGC în condiţiile contractuale actuale, în ciuda interesului evident pe care partidul dumneavoastră îl vede în această investiţie.

 

Deputat PNL Iași
Relu Fenechiu

Despre primarii galbeni ai doamnei Popa şi plasele verzi ale domnului Rădulescu

În ultimele zile, cu ocazia alegerilor parţiale pentru postul de deputat rămas vacant după decesul domnului Victor Surdu din judeţul Neamţ, am primit o nouă dovadă a ipocriziei fără limite a actualei Puteri.

Pentru început, candidatul PDL, Adrian Rădulescu, a renunţat la culorile caracteristice partidului de guvernămînt, alegînd verdele. Deşi motivaţia oficială a acestuia ţine de faptul că este specialist agricol, colegii săi de partid nu s-au putut abţine în a recunoaşte motivul pentru această schimbare: pungile portocalii erau refuzate.

Aşadar, un „blocaj cromatic”, cum atît de haios l-a descris europarlamentarul Cristian Preda, împiedica publicul-ţintă al PDL să accepte sacoşele cu produse pentru a-şi vinde votul. O explicaţie demnă de cascadorii rîsului…

Cu alte cuvinte, soluţia pentru a cîştiga alegerile din 2012 şi toate celelalte pînă iese domnul Boc la pensie nu a reprezentat niciodată să oferi românilor care te-au votat salarii şi pensii decente, servicii medicale moderne, infrastructură, şcoli sau să le asiguri siguranţa, ci să nu îi enervezi cu pungi şi materiale portocalii… Logic ca şi cele şase „domnii” ale lui Boc…

Pe de-o parte, nici nu mă aşteptam ca într-un judeţ în care Gheorghe Ştefan decide şi culoarea trotuarelor să nu se folosească mita electorală. În fond, aceasta este singura strategie pe care PDL se poate baza pentru a supravieţui alegerilor din 2012, iar banii economisiţi din măsurile de austeritate sunt mai uşor de direcţionat către pungi verzi decît către investiţii şi veniturile furate din 2009 încoace.

Problema nu este că PDL foloseşte mita electorală pentru a cîştiga voturile românilor. Nu este o surpriză pentru nimeni faptul că guvernanţiilor noştri nu le pasă de legile acestei ţări decît cînd pot manipula şi fura cu ajutorul acestora.

Ceea ce încă mă miră este ipocrizia şi tupeul cu care cei din PDL găsesc alte subiecte pentru a-şi ascunde mîrşăviile. După ce au fost filmaţi cum împărţeau pungi verzi cu produse „portocalii”, ba mai mult, au avut nesimţirea de a folosi în loc de pliante icoane sfinţite, aceştia au acuzat candidatul USL de faptul că a dat mici şi bere la o adunare de campanie.

În logica lor caracteristică, purtătorii de mesaj PDL au ajuns la concluzia că acei mici şi acea bere au fost furate de Crin Antonescu şi Victor Ponta din banii românilor, iar Marian Vanghelie a fost dat afară din PSD pentru era mai bun „grataragiu” decît cei doi.

Cu alte cuvinte, pungi cu ulei, zahăr, mălai şi icoane cu însemne politice sunt acceptabile şi legale, dar adunări de campanie nu. Tipic.

În încheiere, vreau să îi adresez o întrebare doamnei senator Mihaela Popa. Cît mai trebuie să aşteptăm acei „mulţi primari din USL”, care vin la PDL Iaşi de vreo trei săptămîni încoace? Sau aşteaptă băieţii tricourile verzi în loc de cele portocalii?

Realitatea TV – 08.08.2011 – orele 21.00

În această seară, începînd cu orele 21.00, voi fi prezent la emisiunea “Ultima Oră” de la postul de televiziune Realitatea TV, moderată de Cătălin Striblea.

Emisiunea poate fi urmărită on-line aici.