Monthly Archives: Septembrie 2008

Despre inceputul meu in politica

Peste trei luni se va încheia actualul mandat de deputat şi cu ajutorul lui Dumnezeu şi al cetăţenilor din Colegiul 2( comunele: Tomesti, Mironeasa, Rediu, Aroneanu, Miroslava, Barnova, Ciurea, Grajduri, Dobrovat, Holboca, Mogosesti Iasi, Scanteia, Scheia ) voi începe unul nou.

Peste trei luni au loc alegeri uninominale. Am de ce să fiu încrezător într-o nouă reuşită pentru că alături de colegii de la PNL am realizat destul de multe lucruri pentru cetăţenii acestui judeţ, oricum mult mai multe decât au făcut cei dinaintea noastră.

Vă dezvălui că am început deja pregătirile pentru competiţia politică din noiembrie: organizarea staff-ului de campanie, a sediului, pregătirea resursei umane şi a logisticii, deplasări în colegiul în cere voi candida, în fiecare săptămână etc.

 

Sunt foarte optimist în privința șanselor mele ca viitor parlamentar. Sunt printre puținii reprezentanți ai Iașului în parlament, care are ce arăta ca realizări. În plus, conduc o filială puternică, care a ajuns astfel datorită muncii depuse în ultimii ani şi unui spirit de echipă aparte.

 

 

Îmi aduc aminte de lungul drum al devenirii mele politice. Începutul a fost în 1996. Atunci am aflat că există la Iaşi nişte oameni, membri ai unui partid istoric, care aveau aceleaşi viziuni ca şi mine. Doctrina liberală m-a atras la acel moment prin background-ul istoric, dar, mult mai provocatoare a fost senzaţia, sau mai bine zis intuiţia că voi găsi parteneri alături de care voi putea construi ceva pentru comunitate. După tot acest timp scurs am demonstrat că am avut o intuiţie aproape feminină, aproape perfectă.  

 

 

Vorbeam despre construcţia filialei. Sunt momente de care îmi aduc aminte cu nostalgie, cu regretul timpului trecut, dar şi clipe cu care nu aş mai vrea să mă întâlnesc vreodată în viaţa politică. La momentul 1996 Filiala de la Iaşi a Partidului National Liberal era printre cele mai slabe din ţară. Iaşul avea un singur deputat liberal, al cărui interes, după părerea mea, era să rămână cu acest statut pe viaţă. Este vorba de Adrian Mogos, care a plecat ulterior la PD.

 

Speranţa care m-a ţinut în  PNL venea din altă parte. Tinerii liberali erau un spirit viu, simţeau nevoia unei schimbări, dar nu erau lăsaţi să se manifeste.Cu ei am făcut cea mai bună echipă şi cei mai mulţi ne-am dovedit oameni capabili reuşind să ajungem în funcţii înalte, în diverse niveluri de reprezentare.

 

In 2001 am avut puterea să cerem schimbarea la Iaşi în aşa fel încât să ne facem auziţi şi ea să se şi întâmple. Am reuşit să-l conving pe preşedintele PNL de atunci – Valeriu Stoica – să formăm o nouă echipă la Iaşi. Am convins oameni valoroşi, elite ale Iaşului, să vină alături de noi. Aveam naivitatea care ne făcea să credem că elitele culturale, academice, economice înseamnă neaparat şi elite politice. Ne-am înşelat întrucâtva pentru că a urmat un val de deziluzii.

 

Am mai spus toate aceste lucruri, în diverse ocazii. Nu încerc să acuz pe nimeni,nu port ranchiună, dar mă gândesc că s-a irosit prea mult timp cu lupte de orgolii şi idei sterpe.

 

Startul a fost extraordinar, dar parcă a consumat în scurt tot entuziasmul. Dezamăgirea care a urmat a  fost fantastică. La început, fiecare dintre cei enumeraţi se angajaseră să răstoarne munţii, cu trecerea timpului am constat că fiecare avea doar păreri( de regulă contra tuturor propunerilor oricui). Orice propunere ar fi venit din partea cuiva, de oricine ar fi fost vorba,  avea parte de comentarii pe măsura talentului oratoric al celor de acolo.

 

Am mai făcut comparaţia care urmează pentru a descrie situaţia de atunci: echipa PNL Iaşi era ca o echipă de fotbal, formată din staruri, care nu-şi pasau însă mingea unul celuilalt, fiecare dorind să-şi afirme virtutea prin gol propriu. Cam asta se întâmpla atunci.

 

Au fost doi ani de calvar în care nu s-a marcat nici-un gol în porta adversă.  În structurile politice ale partidului nu s-a luat nicio decizie, nu s-a ajuns la nicio concluzie, nimic practic nu putea fi întreprins din pricina unor orgolii. Nu s-a reuşit nici nominalizarea unui candidat de primar.

 

Toată echipa asta s-a şi destrămat cu câteva luni înaintea campaniei electorale din 2004, după câteva şedinţe cu certuri uriaşe între rectorul Oprea şi „politicianul”, de atunci şi de acum, Dan Cârlan. Dumitru Oprea spunea: „Dacă va candida Dan Cârlan la primărie, aveţi demisia mea pe masă”. Iar Dan Cârlan răspundea: „Dacă nu mă alegeţi pe mine candidat la primărie, îmi dau demisia din partid”. Acum îmi vine să râd când mă gândesc la acest schimb de replici dar pentru acel moment era frustrant pentru toţi cei care aveam în minte un proiect, o perspectivă.

 

Este clar pentru toată lumea că din astfel de polemici nu poate ieşi ceva constructiv şi iată că nici candidat la primărie nu am avut o vreme.

 

Asa se face ca am fost eu nevoit să candidez. Eram în luna martie şi nu ne mai permiteam să facem încercări cu oameni care nu aveau curaj să între în luptă. Eram în epoca PSD-ului când cine ridica capul împotriva PSD-ului risca să şi-l piardă. Eu am riscat.

 

Am plecat cu un scor de 2,7 % încredere în sondaje, dar am reuşit să obţin un scor bun pentru acea conjunctură. De la 2,7 % am obţinut 17,3%. Mi-au lipsit trei sau patru sutimi pentru ca să intru în turul doi.

 

Tot răul spre bine. Am candidat la alegerile parlamentare din toamna anului 2004 şi am ajuns deputat. Promisiunile mele din campanie au stârnit râsul la momentul respectiv dar acum stârnesc invidia multor rivali politici. Proiecte precum Aeroportul, Şoseaua de centură, Palatul Culturii, Muzeul Unirii etc. păreau vise. Ei, iată că sunt realitate. Banii au venit pentru fiecare aşa cum am promis, dar şi lucrările sunt în curs. Atenţie! La momentul 2004 nu exista nici măcar intenţia, nici măcar preocuparea celor aflaţi la guvernare.

 

În aceşti patru ani Filiala PNL Iaşi s-a remarcat prin vivacitate, prin îndepliniri, prin coerenţă. Iaşul a devenit cunoscut prin liberalii săi şi a avut de câştigat. Nu-mi place să mă laud dar, nici modestia exagerată nu-mi este caracteristică.

 

De ce blog

Bine v-am gasit în această nouă formulă de comunicare, în alte tipare decât cele cu care v-am obişnuit (Presă scrisă, audio-tv etc.).

Primul meu mandat de parlamentar e aproape de final. M-am gândit că ar fi bine să imi fac cunoscute impresiile si concluziile, după patru ani de politică si contact cu viata publică.

Pe blog veţi găsi mărturii în legătură cu activitatea mea politică, dar şi în legătură cu biografia personală. Multe dintre aceste mărturii nu le-am făcut publice niciodată, unele din motive de discreţie, altele doar pentru că nu le-am acordat la acel moment prea multă importanţă.