Category Archives: Politică

Dovada donării îndemnizaţiei mele către familiile afectate de explozia din Holboca

În postarea din 3 martie 2012, vă anunţam că intenţionez să îmi donez îndemnizaţia pe o lună pentru a suporta o parte din lucrările de reconstrucţie a blocului din comuna Holboca în care explozia unui apartament a afectat alte încă 16 familii. Iată dovada:

Privatizările TAROM şi CFR Marfă – incompetenţă sau un nou tain plătit de actuala guvernare?

Profitând de această perioadă în care întreaga ţară este greu încercată de ninsori abundente, guvernanţii noştri au încercat să treacă tacit o afacere extrem de paguboasă pentru procesul de dezvoltare pe termen lung al României. Este vorba de privatizarea a două dintre cele mai importante companii din ţară, CFR Marfă şi TAROM.
Având în vedere potenţialele consecinţe economice a acestei iniţiative, consider că o vânzare făcută pe genunchi, în interese clientelare portocalii, este total inacceptabilă şi lipsită de orice temei. Din acest motiv, vreau să vă prezint situaţia actuală privind administrarea transporturilor aeriene şi feroviare în Europa, pentru a trage împreună o concluzie asupra acestui demers iresponsabil al actualei Puteri.
Prin Hotărârea Guvernului numărul 862 din 9 septembrie 2011 a fost aprobată strategia de privatizare a Companiei Naționale de Transporturi Aeriene Române TAROM S.A. prin vânzarea unui pachet de acțiuni reprezentând 20% din capitalul social, iar Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a fost mandatat pentru realizarea acesteia.
De asemenea, în ședința Consiliului Suprem de Apărare a Ţării din 26 septembrie 2011, a fost avizat proiectul de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea primei etape a strategiei de privatizare a CFR Marfă şi a mandatului Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii pentru privatizarea a peste 50% din acţiunile companiei, cu obligaţia respectării de către companie a nevoilor de transport în situaţii de urgenţă, precum şi a celor care derivă din angajamentele României în cadrul NATO şi în cadrul acordurilor cu Statele Unite ale Americii. Decizia vânzării pachetului majoritar de acţiuni de la CFR Marfă luată în CSAT naște suspiciuni. CSAT a luat această decizie după ce Guvernul stabilise inițial cu FMI vânzarea unui pachet minoritar a CFR de 20%. Se naște întrebarea din ce motive s-a decis ca o companie națională strategică, despre care se discută în CSAT, este vândută de statul român!
În privința transportului aerian, TAROM a înregistrat în 2010 cea mai mare pierdere de după 1990.  Astfel, în condiţiile în care, pentru prima oară în istoria TAROM, cota de piaţă s-a situat pe un trend crescător, atingând o valoare de 22,4% în 2010 faţă de 19,7% în 2009, iar numărul de pasageri a crescut cu 23,6% în 2010, rezultatul total indică o pierdere de 332,48 milioane lei, adică 78,97 milioane euro, în creştere cu aproximativ 44% faţă de anul precedent. Deşi situaţia finaciară a mai multor linii aeriene europene s-a mai ameliorat în 2010, rezultatele TAROM s-au degradat considerabil. Această situație a fost determinată de lipsa unor măsuri eficiente şi oportune de prevenire sau cel puţin de ameliorare a situației financiare dezastruoase a companiei aerian.
Singura șansă de dezvoltare o constituie cedarea pachetului majoritar către un investitor strategic, dar în condițiile obținerii unui preț corect și a stabilirii unei strategii coerente de privatizare care să asigure eficientizarea activității companiei.
În ceea ce privește tendința de privatizare a companiilor aeriene în cadrul Uniunii Europene, din cele 15 mari țări din Europa de Vest, doar în cazul a două dintre ele (Finlanda și Portugalia) statul are participație majoritară în compania naţională aeriană. În restul cazurilor, participarea statului este nulă sau nesemnificativă, astfel.

  • În Austria – operează compania Austrian Airlines – acționar majoritar Lufthansa Holding AG (100% privat)
  • În Belgia – operatorul național belgian de transport aerian SABENA a funcționat între 1923 – 2001, dar a falimentat în 2001;
  • În Danemarca – Scandinavian Airlines, deținut de SAS Group (peste 50% privat, guvernul danez deține doar 14,3%)
  • În Elveția – compania aeriană Swissair a falimentat în 2002
  • În Finlanda – compania Finnair este deținută de guvern în proporție de 55,8%
  • În Franța – Air France, deținută de Air France – KLM (în care guvernul francez controlează 18,6%, restul fiind capital privat)
  • În Germania – operează Lufthansa – companie deținută de Lufthansa Holding AG (0% a statului, guvernul german a vândut ultimele acțiuni – cca. 36% – în 1997)
  • În Grecia – Olympic Airways – privatizată în 2009, guvernul are acum 0%
  • În Italia – Alitalia – deținută de guvern până în 2008, astăzi deținută de Compagnia Aerea Italiana (75%) și Air France – KLM (25%)
  • În Marea Britanie – British Airways – 0% participație stat (privatizată în 1987)
  • În Olanda – KLM, deținută de Air France – KLM (în care guvernul francez controlează 18,6%, restul privat)
  • În Portugalia – TAP Portugal – 100% deținută de stat
  • În Spania – Iberia – statul deține doar 5%
  • În Suedia – Scandinavian Airlines, aceeași situație ca în Danemarca

Din acest motiv susţin că este necesară eficientizarea activității TAROM şi pregătirea companiei pentru privatizare.
Situația operatorului național de transport feroviar CFR Marfă este diferită și de aceea și abordarea trebuie să fie alta. Strategia de privatizare propusă de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii şi susţinută de Guvern este total neprofitabilă şi inoportună în actualul context economic.
Prin documentul UE din martie 2011 – „Cartea Albă a Transporturilor – Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor” se prevede că transporturile trebuie să folosească energie mai puțină și mai curată, să exploateze mai bine o infrastructură modernă și să reducă impactul negativ pe care îl au asupra mediului și asupra unor componente fundamentale ale patrimoniului natural precum apa, solul și ecosistemele. Pentru a asigura reducerea necesară a emisiilor sau sau a rezolva problema congestionării e necesară o utilizare pe scară mai largă a transportului feroviar și aerian pentru pasageri, iar în cazul transportului de marfă, utilizarea unor soluții multimodale bazate pe modurile naval și feroviar pentru transporturile pe distanțe lungi. Obiectivul este ca un procent de 30% din transportul rutier de mărfuri pe distanțe de peste 300 km să fie transferat până în 2030 către alte moduri de transport, cum ar fi transportul pe calea ferată sau pe căile navigabile, acest procent urmând să depășească 50 % până în 2050, cu ajutorul coridoarelor de transport de marfă eficiente și ecologice.
De asemenea, tendința mondială, în contextul crizei energetice, este de redeschidere a exploatărilor miniere carbonifere. Mărfurile rezultate din toate tipurile de exploatări miniere vor fi transportate exclusiv pe calea ferată.
Dincolo de faptul că realitatea economică europeană arată o tendință de deschidere către domeniul privat, în majoritatea statelor europene au păstrat companiile de transport feroviar se află în proprietatea statului. Astfel:

  • În Franţa atât compania de transport călători şi de transport marfă numită SNCF, cât şi compania de infrastructură a căilor ferate – RFF, aparţin în totalitate statului.
  • În Germania, în cazul companiei Deutsche Bahn AG (are toate componentele – infrastructură, călători, marfă), statul deţine majoritatea acţiunilor companiei. A fost listat la bursă un pachet minoritar de acțiuni către micii acționari pentru capitalizare, însă această firmă este atât de puternică încât nicio altă firmă privată de transport feroviar nu a reuşit să depăşească cota de piaţă a acesteia.
  • În Serbia (Serbian Railways) şi Croaţia (HZ) companiile de transport marfă sunt în totalitate în proprietatea statului.
  • În Italia, Gruppo Ferrovie dello Stato este rezultatul unui parteneriat public – privat. Există numeroase companii private de transport feroviar, în general companii regionale
  • În Austria, pachetul majoritar al acţiunilor companiei Rail Cargo Austria este deţinut de stat. A fost vândut la bursă un pachet minoritar de acțiuni către micii acționari pentru capitalizare.
  • În Ungaria – MAV CARGO, privatizată, fiind în totalitate cumpărată de către RCA Austria. Organizarea căilor ferate în Ungaria:
  1. VPE – infrastructură – aparține în totalitate de stat
  2. MAV Start – Călători – privatizată
  3. MAV Tracting – locomotivele de tractare – aparține de stat
  4. MAV Vagoane – toate vagoanele – aparține de stat
  5. MAV Gépészet – reparaţii vagoane și material rulant – aparține de stat
  6. MAV Informatică – informatizarea căilor ferate – aparține de stat

Singura țară din Europa care a privatizat compania de transport feroviar de marfă este Ungaria, dar societatea a fost cumpărată de compania austriacă Rail Cargo Austria (RCA), parte a grupului OBB (Österreichische Bundesbahnen – Căile Ferate Federale Austriece) care este cel de-al treilea operator feroviar de transport marfă la nivel european. Firma austriacă consideră strategic transportul feroviar, iar reprezentanţii concernului OBB-RCA, deși au comentat deschis posibilitatea participării la o viitoare licitaţie pentru achiziţionarea CFR Marfă, în eventualitatea demarării unui proces de privatizare, totuşi, directorul diviziei Managementul Transporturilor din cadrul RCA, Karl Zochmeister, a declarat că „preluarea MAV Cargo din Ungaria s-a datorat unei nevoi strategice evidente” şi a subliniat că, „dacă se va considera că şi România se va încadra în politica de extindere a RCA, atunci se va lua o decizie în acest sens, dar grupul va acţiona doar atunci când există oportunităţi şi intenţii clare din partea autorităţilor din toate ţările unde activează OBB-RCA”. Rail Cargo Austria AG deţine 93 de companii în 24 de ţări şi are 7.784 de angajaţi. În Austria, deţine peste 93% din piaţa transporturilor feroviare de mărfuri, iar în 2008 a transportat 98,5 milioane tone de mărfuri.
Dacă această companie austriacă identifică un avantaj strategic în preluarea operatorului românesc de transport feroviar care ar face legătura între Rusia, zona Mării Negre și Europa, este evident o oportunitate care ar trebui exploatată de România.
Ținând cont și actualul context economic care este total nefavorabil privatizării, consider necesară relansarea activităţii CFR Marfă, prin management privat și, ulterior, vânzarea unui pachet minoritar de 20%, pentru anumite necesități privind investițiile, dar păstrarea companiei CFR Marfă în proprietatea statului,  transportul feroviar de marfă constituind o activitate strategică.

De ce am propus organizarea unui miting USL. Câteva concluzii după ziua de ieri

Încă de anul trecut şi chiar din momentul tăierii salariilor cu 25%, a creşterii TVA de la 19% la 24%, a trecerii celor 14 legi importante prin procedura asumării răspunderii, am ştiut că regimul Băsescu-Boc nu se va sfârşi în linişte, la termen. Am ştiut că oamenii nu vor accepta la nesfârşit să fie păcăliţi, sfidaţi şi ignoraţi de un partid care şi-a creat o majoritate parlamentară prin fraudă, şantajând şi aducând trădători de la alte formaţiuni politice. Nivelul de trai al oamenilor a coborât dramatic, puterea lor de cumpărare s-a redus alarmant, iar explozia preţurilor la utilităţi, carburant şi produse alimentare i-a pus într-o situaţie disperată.
Săptămânal, când merg în satele şi oraşele din Moldova, simt că răbdarea oamenilor se apropie de sfârşit şi că cei mai mulţi dintre ei au văzut în vestea comasării alegerilor cea mai evidentă încercare de fraudă din ultimii douăzeci de ani. Tineri, în vârstă, intelectuali sau oameni din agricultură, îmi spun constant: „Domnule Fenechiu, aşa ceva nu se mai poate! Băsescu şi cu Boc nu vor pleca nici după alegeri! Românii trebuie să le arate starea de spirit din ţară, iar ei să plece imediat!”
N-am putut sta deoparte tocmai acum! Am simţit pulsul străzii încă de duminică, la protestul tinerilor liberali de la Iaşi. „Trompetele” prezidenţiale au încercat să deturneze o mişcare firească şi să facă marea „dezvăluire”, că Relu Fenechiu a fost văzut la miting. Nu era niciun secret şi asta ştiau foarte bine toţi cei prezenţi, indiferent că erau liberali din filială, simpatizanţi sau oameni fără convingeri politice ferme. S-a confirmat atunci că oamenii vor o exprimare clară a alternativei politice, iar implicarea noastră le arată în fiecare minut că noi suntem alături de ei în stradă, în vreme ce guvernanţii stau ascunşi prin birouri sau la cabane la munte.
Foarte mulţi dintre cei au participat duminică la Iaşi, oameni care erau membri PNL, mi-au spus că cei din Piaţa Universităţii trebuie ajutaţi, susţinuţi, altfel protestul lor va fi decredibilizat de aparatul de manipulare portocaliu. Ieşenii au ieşit în stradă pentru a da un semnal că un miting asumat de PNL nu înseamnă confiscarea doleanţelor lor, ci tocmai punerea acestora într-un cadru mai bine structurat politic, mai concret şi mai bine organizat.
Luni am propus Biroului permanent al PNL organizarea unui miting de amploare la nivelul Capitalei. Mulţi colegi din USL au privit iniţial cu reţinere această iniţiativă a mea, temându-se că Puterea va manipula această acţiune împotriva noastră, iar oamenii din Piaţa Universităţii nu vor fi de acord cu această idee. Dar realitatea politică dovedeşte că nu m-am înşelat.
Mitingul de ieri din capitală, de la Arcul de Triumf – Bulevardul Kiseleff – Piaţa Victoriei, a fost o explozie populară, iar cei peste 20.000 de participanţi au venit din solidaritate. Oamenii au vrut să elimine şi o teză falsă împrăştiată de agitatorii puterii. Ideea conform căreia toţi politicenii sunt o apă şi-un pământ şi toate partidele sunt la fel de odioase, este o generalizare grosolană şi stupidă. În primul rând, nu poţi compara PNL, un partid istoric, cu un trecut extraordinar, cu PDL, o zămislire postcomunistă, născut din trădări şi reconvertiri succesive, fără nicio direcţie sau vreo doctrină autentică.
De asemenea, nu poţi compara lideri fabricaţi ca Traian Băsescu sau Emil Boc, cu oameni precum Crin Antonescu şi Victor Ponta, care nu au făcut parte din structurile Securităţii sau ale PCR şi nu şi-au vândut în repetate rânduri colegii şi partenerii politici.
Catastrofa în care ne-a aruncat în ultimii doi ani PDL nu poate fi comparată cu perioada guvernării liberale din 2007-2008, ani în care toţi românii au simţit că în ţara lor se poate trăi şi decent. Şi comparaţiile pot continua la nesfârşit.
Atmosfera din timpul mitingului a fost extrordinară, am vorbit cu oameni din toate colţurile ţării care vroiau să-şi exprime bucuria că am „coborât” în stradă alături de ei. Sloganurile de partid au fost puţine, la fel ca şi elementele distinctive ale PNL, cum ar fi sigle, bannere, pancarte. Discursurile celor de scenă au fost sincere şi directe şi ele au fost completate cu cele mai inspirate şi directe scandări. Pot spune că majoritatea celor prezenţi erau simpatizanţi liberali, care au vrut să vină pentru a-şi exprima nemulţumirea într-un cadru organizat. Ei au cerut la unison demisia lui Traian Băsescu, a Guvernului Boc şi alegeri anticipate.
Aceste trei solicitări sunt cele mai puternice şi ele practic circumscriu toate celelalte doleanţe exprimate în ultimele zile în Piaţa Universităţii şi în manifestaţiile din ţară. Puse cap la cap, aceste trei solicitări ar da un nou preşedinte, care ar fi într-adevăr reprezentativ pentru toţi românii, un Parlament legitim, şi un guvern al cetăţenilor acestei ţări. Alegerile anticipate ar curăţa spectrul puterii din organul reprezentativ al României, eliminând pe cale democratică mare parte din traseiştii care au înşelat voinţa oamenilor şi au sărit în barca lui Băsescu şi Boc, fiind şantajaţi cu dosare sau răsplătiţi cu bani din fondul de rezervă al Guvernului, adică din banii noştri, ai tuturor.
Evident, că nu au lipsit de la miting agitatorii de profesie, securiştii infiltraţi printre oamenii oneşti, provocatorii cu experienţă în diversiuni. Aceştia aveau sarcina de a crea haos, dezordine şi violenţă pentru ca apoi aplaudacii prezidenţiali să strige că asta s-a dorit iniţial. Din fericire, nu le-a ieşit planul, iar strategia compusă de Traian Băsescu-Gabriel Oprea-Traian Igaş s-a dovedit încă un mare eşec în faţa voinţei populare.
Mitingul de ieri a mai arătat un lucru important: faptul că USL este singura alternativă viabilă, autentică şi credibilă la regimul Băsescu-Boc. Sondajele de opinie realizate în ţară (înaintea manifestaţiilor care au debutat la 13 ianuarie!) au fost, iată!, dublate de reprezentarea efectivă, în stradă, a forţei alianţei. USL nu trebuie să cadă în capcana pe care o întind propagandiştii de profesie!
Uniunea Social-Liberală este văzută de majoritatea românilor ca o şansă dublă, care ar putea scăpa România nu numai de o guvernare dezastroasă, ci şi de un preşedinte care i-a umilit şi păcălit pe români până la limita suportabilităţii. Oamenii au înţeles că doar mişcările de stradă, presiunea politică exercitată de USL şi solidaritatea cetăţenilor vor alunga aceşti hoţi de la conducerea ţării!
Manifestaţia de la Arcul de Triumf a arătat celor din ţară că se pot baza pe USL, ca pe singura alternativă posibilă. Respingerea in corpore a întregii clase politice este doar în avantajul puterii, pentru simplul fapt că ei nu doresc altceva decât disiparea energiilor şi a alternativelor politice, puterea rămânând astfel, în continuare, în mâinile lor. Oamenii au mai înţeles că nu există absolut niciun risc de confiscare a vreunui miting, ci un avantaj enorm, acela de a corobora expresia unei revolte populare şi spontane cu mesajul clar al unui orizont politic foarte bine închegat. Mitingul USL a dublat „vocea străzii”, indicând că Opoziţia nu e o simplă sintagmă, ci o întruchipare autentică, profund solidară cu doleanţele lor.
Sper ca protestele să continue până când vom obţine alegeri anticipate, demisia lui Băsescu şi a guvernului de incompetenţi. Dacă nu ar fi luna ianuarie, ci aprilie sau mai, cu temperaturi prietenoase, aş putea jura că aceşti primitivi de la putere vor da bir cu fugiţii în maxim două săptămâni!
 Ca politicieni responsabili, cred că avem datoria să-i susţinem pe cei din stradă pentru că ei ne-au trimis în Parlament. Ei ne arată care este dorinţa lor, de vreme ce instituţia cea mai reprezentativă într-o democraţie este astăzi blocată de fraudele şi abuzurile repetate ale Puterii, la ordinele lui Traian Băsescu. A sta deoparte înseamnă a da un mesaj neutru, care nu este nici adevărat şi nici în favoarea noastră. A sta deoparte înseamnă aroganţă şi nepăsare faţă de cei români.
Este clar pentru oricine de acum că nimic nu va mai fi ca înainte în guvernarea Băsescu-Boc. Indiferenţa, aroganţa, minciuna, disimularea primitivă, manipularea grosolană au primit un răspuns extrem de convingător. Acest regim s-a construit pe minciună şi va sfârşi aşa cum merită, adică în uralele mulţimii. Vă felicit, dragi români, v-aţi recăpătat înapoi demnitatea! Acum urmează să ne recuperăm şi ţara!

Politizarea funcţiilor publice: incompetenţă sau tainul portocaliu?

Zilele trecute, un grup de şase senatori PDL, în frunte cu Ministrul Administraţiei şi Internelor, Constantin Traian Igaş, au înaintat Senatului României o propunere legislativă „de modificare şi completare a Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi a Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali”.

Practic, prin această iniţiativă, reprezentanţii Partidului Democrat Liberal doresc să elimine imposibilitatea persoanelor aflate în funcţii publice de a candida pentru ocuparea unor funcţii alese (deputaţi, senatori, primari, preşedinţi de consilii judeţene, consilieri, etc.) decât după încetarea raporturilor de serviciu.

Cu alte cuvinte, PDL doreşte ca orice funcţionar public să nu fie nevoit să îşi dea demisia din funcţia pe care o deţine dacă vrea să candideze, ci doar să îşi suspende activitatea. Dacă respectivul candidat ar fi să nu câştige bătălia electorală în care s-a angrenat, atunci acesta se poate întoarce bine mersi la muncă, ca după un concediu electoral…

Nu ştiu ce părere aveţi dumneavoastră despre acest demers, însă mie îmi ridică trei semne mari de întrebare:

1. În primul rând, acţiunea PDL vine să demonstreze ce eu acuz de ceva timp şi anume faptul că actualii guvernanţi, politizând funcţiile publice, au înlocuit profesioniştii în domeniu cu politruci puşi acolo prin decizii de partid. Deşi această politică de resurse umane a PDL nu mai surprinde pe nimeni (vezi numirea domnului Oprea în fruntea filialei Iaşi), aparent aceştia se confruntă cu o reală problemă dacă nu mai are cine candida şi “performantul” domn ministru Igaş trebuie să îşi lase subalternii să candideze, nu credeţi?

2. Adevăratul motiv pentru această propunere legislativă este faptul că toţi cei aflaţi în funcţii publice de conducere îşi cer acum dreptul pentru toţi banii direcţionaţi de-a lungul acestui mandat către visteria portocalie. Şi ce recompensă este mai bună pentru un director de instituţie de stat decât posibilitatea de a candida la o funcţie de deputat sau senator, fără să îşi rişte funcţia în caz că pierd?

3. Problema cea mai mare în acest caz este faptul că, odată schimbat, Statutul Funcţionarului Public va permite tuturor reprezentanţilor Statului în teritoriu să se folosească legal de instituţia pe care o conduc atât financiar, cât şi ca influenţă, pentru a avantaja PDL la un tur de alegeri şi aşa comasate. Cum poate fi etică şi morală o asemenea strategie?

Închei cu o nedumerire. Vă aduceţi cu toţii aminte cum, în 2006, domnul Vasile Blaga, pe atunci Ministru al Administraţiei şi Internelor, pleda pentru depolitizarea funcţiei publice. Mai mult, în luna martie a anului trecut, domnul Emil Boc anunţa în stilul caracteristic un proiect de lege privind depolitizarea funcţiei publice, „aceasta fiind o provocare principală rămasă pentru Guvern în perioada următoare”.

Sunt curios, domnii Blaga şi Boc încă mai cred că palierul politic „trebuie definit clar” de cel nepolitic sau li se pare mai relaxantă campania electorală de la sfârşitul anului dacă toţi prefecţii sau directorii de companii şi instituţii de stat se vor regăsi pe liste electorale, pe afişe şi bannere sau pe listele de donatori ale partidului?

Guvernarea liberală s-a bazat pe realizări, guvernarea PDL pe proiecţii şi slide-uri

Luni, 21 noiembrie a.c., cu ocazia dezbaterii moţiunii simple “Panglicile doamnei ministru Boagiu”, am asistat la o paradă a doamnei Anca Boagiu, în care ne-a prezentat timp de o oră, în cel mai pur stil Berceanu, cei 900 de kilometri de autostradă pe care îi tot construieşte Partidul Democrat Liberal din 2008 încoace.

Răspunsul doamnei ministru la iniţiativa noastră a fost un desen animat prin care nu a făcut altceva decît să evite foarte abil orice răspuns legat de cele zece întrebări pe care Uniunea Social-Liberală i le-a adresat.

Mania actualilor guvernanţi de a tăia panglici şi a organiza festivităţi de deschidere de obiective a dus investiţiile în România la stadiu de glumă proastă. Astfel, ne putem lăuda cu terenuri de fotbal în pantă, parcuri în sate uitate de lume sau halte feroviare de zeci de milioane de euro.

Cu această ocazie, doresc să o anunţ pe doamna Boagiu că voi continua prin toate mijloacele parlamentare pe care le am la dispoziţie să caut răspunsuri la problemele pe care le consider presante despre activitatea ministerului în fruntea căruia se află.

Moţiune – „Panglicile doamnei ministru Boagiu”

Vă invit să parcurgeţi textul moţiunii simple depuse astăzi de grupurile parlamentare ale Partidului Naţional Liberal şi Partidului Social Liberal, accesînd următorul link.

Realitatea TV – 11 octombrie 2011 – orele 21.00

În această seară, începînd cu orele 21.00, voi fi prezent la emisiunea “Ultima Oră” de la postul de televiziune Realitatea TV, moderată de dl. Cătălin Striblea.

Emisiunea poate fi urmărită on-line aici.