Monthly Archives: Septembrie 2011

Tele M – 30.09.2011 – orele 19.00

În această seară, începînd cu orele 19.00, voi fi prezent la emisiunea “Extemporal la Democraţie” de la postul de televiziune Tele M, moderată de doamna Georgeta Condur.

P.S. Puteţi viziona emisiunea în direct aici.

Anunțuri

Pleacă NOKIA din România? Nici o problemă, facem Roşia Montana!

Plecarea NOKIA din România aduce un derapaj enorm bugetului de stat al României. Cu toate componentele sale: investiţii, producţie, export, taxe şi impozite. Pierderea celui mai mare producător de pe piaţa IT&C din România va genera un deficit de 1% din PIB-ul României. Practic această sumă este mai mare decît totalul fondurilor alocate de România pentru cercetare şi inovare, în anul 2011!

Plecarea companiei finlandeze nu este însă întîmplătoare şi nici străină de ceea ce se întâmplă în România din 2009.

Aduceţi-vă aminte că Finlanda este una din cele două ţări din spaţiul comunitar (alături de Olanda), care şi-a exercitat dreptul de veto, pentru a bloca aderarea ţării noastre la spaţiul Schengen. Insecuritatea frontierelor, lipsa de voinţă politică a actualei guvernări, marfa de contrabandă din Asia şi din alte părţi ale lumii care intră în România, fără taxe, a avut un efect direct asupra deciziei NOKIA. Mai mult, decizia statului român de a sabota companiile olandeze sau cele româneşti care importau diverse produse florale, a îngrijorat NOKIA că poate fi supusă unui asemenea tratament răzbunător, iraţional! Ce, dacă florile au bacterii telefoanele nu pot avea viruşi?

Companiile multinaţionale resimt din plin mediul ostil la care sunt supuse. Atmosfera este special creată de Guvern, de organismele de control financiar şi fiscal (ANAF, Garda Financiară, ITM, Protecţia Consumatorului, autorităţile locale „portocalii”), pentru a exercita presiuni suplimentare, în perspectiva „contribuţiilor” financiare în vederea campaniei electorale de anul viitor. Pentru că agenţii economici mici şi mijlocii, au fost decimaţi (aproximativ 150.000 de firme au fost închise începînd cu 2009, România fiind prima ţară din Europa de Est la numărul de firme lichidate) de măsurile Guvernului Boc, atenţia şantajului se va îndrepta către multinaţionale. Acestea nu sunt dispuse să plătească „taxă de protecţie” autorităţilor române şi, astfel, vor închide sucursalele.

Piaţa IT&C românească este suprapopulată cu mărfuri contrafăcute, mai ales în ceea ce priveşte telefoanele mobile, iar operatorii pot confirma acest lucru. Există sute de „magazine online” şi persoane fizice care vînd nestingherite replici ale telefoanelor NOKIA. Mass-media şi mediul online sunt pline cu oferte generoase, tentante, cu asemenea produse. Autorităţile române nu au făcut nimic în acest sens.

NOKIA a investit la Jucu (Jud. Cluj) o cifră estimată la 60 de milioane de euro şi a obţinut de la statul român diverse forme de sprijin (teren, scutiri de taxe, etc.), care înseamnă aproape 30 de milioane de euro. Aceşti bani nu pot fi recuperaţi în niciun fel de guvernul Boc!

În Judeţul Cluj şi în împrejurimile oraşului lui Emil Boc s-au făcut investiţii anunţate cu surle şi trâmbiţe ca fiind meritul fostului primar, Emil Boc. Indiferent pe cei căi au venit acestea, ele au fost o formă de a pune o presiune artificială pe bugetul de stat. Drept consecinţă, statul român a investit sume colosale în lucrări de infrastructură şi utilităţi, pentru a satisface nevoile investitorilor. Numai în ultimii doi ani, firme precum ING, URSUS, şi iată acum – NOKIA, au părăsit Cluj-ul sau municipiul Cluj-Napoca. Declaraţiile mincinoase ale premierului Emil Boc, ale preşedintelui Băsescu şi ale altor lideri din coaliţia guvernamentală au acoperit această tendinţă.

Alegerile locale şi anticipate pentru CL şi primăria Cluj-Napoca au fost câştigate prin păcălirea electoratului, atât în 2008, cât şi în 2009! S-a minţit grosolan că oraşul Cluj-Napoca este un succes al echipei locale a PD-L, cînd de fapt, era rodul guvernelor anterioare care investiseră în Cluj-Napoca ca pol de creştere. Prin comparaţie, guvernul BOC a condamnat la subdezvoltare oraşe precum Iaşi, Constanţa sau Timişoara, tocmai pentru că nu aveau primari portocalii!

Astfel, numai în ultimii doi ani (cu ultimul eşec pe listă, NOKIA), în judeţul Cluj-Napoca, peste 3000 de oameni au rămas şomeri, numai din plecare a 3 consorţii – ING, URSUS, NOKIA!

Plecarea companiei NOKIA din judeţul Cluj este doar un prim semnal al unei grave crize de credibilitate care va determina şi alte multinaţionale să-şi relocheze punctele de produţie. Fostul premier Tăriceanu dădea exemplul companiei MERCEDES, care a ales Ungaria ca destinaţie, tocmai din cauza rechinilor imobiliari din Cluj, cu implicarea „discretă” a autorităţilor locale. Era clar că cele 300 de hectare de care MERCEDES avea nevoie, ar fi trecut prin buzunare „portocalii”, flămînde în perspectiva campaniei pentru alegerile locale şi parlamentare din 2008.

România a ratat practic în ultimii 3 ani, o etapă importantă, care s-a petrecut în Europa Centrală şi de Est, în ţări precum Ungaria, Cehia, Polonia sau Slovacia. România, prin incompetenţa guvernării Băsescu-Boc, nu a reuşit să profite de operaţiunile de relocare a unor mari companii. Dacă NOKIA a stat nici 3 ani în România, aceasta arată că ţara noastră nu a reuşit să fie un punct intermediar pe harta relocărilor operaţiunilor de producţie a multinaţionalelor dinspre Europa de vest, spre Asia Centrală şi de Est. Începute în 2006, aceste investiţii aveau un orizont cu foarte bune perspective. În drumul inevitabil spre zona asiatică, imperiul producţiilor de IT&C, ar fi fost pentru cel puţin un deceniu, o gură de oxigen nemaipomenită pentru o economie emergentă, aşa cum este cea românească.

Guvernarea Băsescu-Boc anulează astfel un avantaj pe care-l avea România în domeniul IT&C. Forţa de muncă ieftină, pregătită, putea fi un nivel suplimentar producţiei din domeniul înaltelor tehnologii. Piaţa de software, împreună cu producţia de IT&C avea toate ingredientele, aşa cum s-a dezvoltat în 2007 şi 2008, să  transforme România într-un pol regional de atragere a unor asemenea pachete investiţionale.

Guvernarea actuală nu are soluţii, viziune şi nici voinţă pentru a preîntâmpina plecarea multinaţionalelor, generarea unor noi investiţii şi reducerea şomajului.

Ca o concluzie a acestei poveşti halucinante, în decursul zilei de ieri, domnul preşedinte Traian Băsescu şi domnul prim-ministru Emil Boc au ieşit într-un stilul lor profetic caracteristic pentru a propovădui adevăratele motive pentru plecarea concernului finlandez. Aparent, i-am ţinut pe loc cu birocraţia noastră şi cu ezitarea de a ne asuma decizii importante.

Problema cea mai mare pentru guvernanţii noştri este însă faptul că şi pe potenţialii investitori, cei care vor să facă prospecţiuni în Marea Negră care vor să exploateze aur, îi paşte acelaşi pericol. Ce ne facem noi dacă nu se mai face proiectul Roşia Montana, nu e aşa, domnule preşedinte?

Scrisoare deschisă adresată Ministrului Transporturilor şi Infrastructurii, doamna Anca Daniela Boagiu

Stimată doamnă ministru,

Vă adresez o nouă scrisoare deschisă în care vă supun atenţiei o nouă situaţie delicată din lungul şir al problemelor legate de activitatea ministerului pe care îl conduceţi. În lipsa unei dezbateri parlamentare veritabile şi a unui dialog eficient cu membrii executivului, mai ales cu Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, recurg din nou la această formă de adresare menită a constitui o excepţie, dar care îmi permite să-mi exprim punctual îngrijorarea faţă de numeroasele probleme pe care le ignoraţi din domeniul gestionat de dumneavoastră.

În ultimii trei ani, infrastructura de transport s-a degradat într-un ritm alert şi suspect de neobservat de către ultimii doi miniştri ai transporturilor, respectiv dumneavoastră, stimată doamnă ministru şi predecesorul dumneavoastră, domnul Radu Berceanu. Aşa cum se prezintă astăzi, situaţia este de-a dreptul catastrofală. Faţă de perioada 2007-2008, timpii parcurşi de trenurile de călători arată degradarea infrastructurii CFR şi nepăsarea autorităţilor. Iată cîteva exemple:

  • IC 562 Iaşi – Bucureşti Nord făcea atunci 5h37min; acum face 6h57min (o oră şi 20 minute în plus!)
  • IC 531 Braşov – Oradea făcea atunci 7h56min; acum face 9h05min (o oră şi 9 minute în plus!)
  • A 1833 Iaşi – Cluj-Napoca făcea atunci 8h32min; acum face 9h11min (39 de minute în plus!)

Călătorii CFR pierd în medie 3 ore la 400 de km parcurşi din cauza infrastructurii feroviare dezastruoase. Această distanţă este parcursă de CFR Călători în peste 7 ore, cînd ea ar trebui să nu dureze mai mult de 4 ore. Un calcul simplu arată că, pentru persoanele care parcurg această distanţă, drumul dintre localitatea de reşedinţă şi destinaţie se dublează săptămînal, 6 ore fiind astfel irosite (dus-întors); Pentru salariaţi, studenţi sau alte categorii socio-profesionale care parcurg o asemenea rută săptămînal, pierderea efectivă, raportată la un an calendaristic este de aproape 2 luni! Acest timp extrem de preţios afectează nu numai viaţa socială şi privată a acestor persoane, dar aduce pierderi imense economiei naţionale.

Mai mult, pe una din cele mai circulate rute, pe relaţia Iaşi–Bucureşti, diferenţele dintre clasele de viteză sunt nesemnificative şi chiar absurde. Trenul „Rapid” parcurge distanţa de 400 km în aproape 8 ore!!! (7 ore şi 40 minute), iar „Acceleratul” ajunge la destinaţie după 7 ore şi 17 minute. Asemenea anomalii nu cred că mai pot fi întîlnite decît în ţările din lumea a treia!

Mă întreb oare, cînd aţi călătorit, doamnă ministru Anca Boagiu, ultima dată cu acest tren sau cu unul care parcurge distanţe medii şi mari, să vedeţi efectiv ce înseamnă conceptul de „timp mort”. Probabil că această „filosofie” a neputinţei şi a batjocurii trebuie „implementată” ca o nouă realizare a guvernării Băsescu-Boc.

În ceea ce priveşte, costurile biletelor, lucrurile au evoluat cum nu se putea mai rău, atît pentru statul român, cît mai ales pentru cetăţean. Pierderile uriaşe au transformat Căile Ferate Române într-o companie cu pierderi uriaşe. Numai în acest an, se estimează că CFR Călători va avea pierderi de 174 miliaone euro. Timpii parcurşi, condiţiile proaste şi raportul calitate-preţ îi determină pe mulţi români să nu mai apeleze la acest mijloc de transport. O analiză recentă, realizată de Uniunea Internaţională de Transport Public, a arătat că românii se află pe penultimul loc într-un clasament mondial privind numărul de călătorii cu trenul, cu doar trei călătorii pe an.

Statisticile interne arată că, în ultimii doi ani, CFR Călători a pierdut 20 de milioane de clienţi (de la 78 milioane călători în 2008 la 58 milioane, în 2010), ajungînd la cel mai scăzut nivel din ultimii 20 de ani.

Ultima majorare a biletelor de tren la mijlocul lunii august, cu nu mai puţin de 18%, nu va acoperi perderile Căilor Ferate şi va diminua dramatic numărul călătorilor. Pentru a continua cu acelaşi exemplu, preţul unui bilet CFR Bucureşti-Iaşi variază astăzi între 70 şi 220 RON, în timp ce la operatorii de transport rutier privat, preţul aceleiaşi curse este de 45 RON! Statul român pierde astfel zilnic milioane de euro! Spre comparaţie, călătorii din Angers, care merg săptămânal spre Paris cu TGV-ul, parcurg o distanţă de aproape 350 Km, în aproximativ o oră şi 30 de minute, iar preţul biletului este de sub 40 de euro; un preţ comparabil cu cel al CFR, dar SNCF (Căile Ferate Franceze) oferă condiţii şi performanţe excelente.

Astăzi, peste tot în lume, investiţiile în infrastructura feroviară sunt o prioritate naţională. Siguranţa călătorilor şi explozia costului petrolului au determinat statele să prioritizeze în principal sectorul feroviar. La nivelul Uniunii Europene există o strategie integrată pentru ca în 2020, statele membre să aibă un sistem eficient, performant şi fiabil. În SUA, statul cu cea mai mare reţea de autostrăzi din lume, într-o perioadă de recesiune majoră, a hotărât să aloce investiţii de 8 miliarde de dolari în reţele de trenuri de mare viteză. În Europa, Polonia şi Ungaria au demarat investiţii serioase în reţeaua feroviară, în timp ce în Asia, numai China urmează să investească 292 de miliarde de dolari în următorii 10 ani, într-o infrastructura feroviară colosală. Alte ţări fac eforturi mari în aceeaşi direcţie; spre exemplu, Georgia şi Azerbaidjan vor crea un coridor de transport eurasiatic în următorii ani.

La noi însă, incompetenţa autorităţilor din domeniu a atins cote incredibile. Pe lista obiectivelor de investiţii ale Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii nu se regăseşte refacerea sau modernizarea nici măcar a unei magistrale feroviare pe distanţe medii sau mari care să lege oraşe importante.

În consecinţă, nu pot să nu mă întreb, în condiţiile în care există fonduri europene de aproape 5 miliarde de euro alocate României pentru infrastructura de transport, de ce MTI a aruncat în derizoriu, în mod deliberat, această situaţie? De ce călătorii sunt practic încurajaţi să folosească mijloace (mai nesigure şi mai poluante) alternative, în condiţiile în care trendul mondial arată că viitorul transportului public pe distanţe scurte şi medii este al infrastructurii feroviare? La fel de bine, nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva firme portocalii (iar presa a demonstrat constant cum acestea şi-au „dovedit” utilitatea în timpul alegerilor locale, parlamentare sau prezidenţiale din 2008 şi 2009) controlează această „strategie” menită să pună definitiv pe butuci reţeaua trenurilor de călători CFR?

Soluţia principală este fără discuţie, efectuarea urgentă a unui program amplu de reparaţii capitale pe liniile ce conectează principalele oraşe ale ţării, cu scopul de a elimina cât mai multe restricţii de viteză şi de a aduce durata de deplasare la valori rezonabile.

În concluzie, doamnă ministru, îmi exprim din nou speranţa într-un răspuns şi în  aplicarea unor măsuri concrete din partea dumneavoastră, deşi mi-aţi dovedit în nenumărate rînduri că nu doriţi un dialog constructiv şi că deficienţele legate de starea infrastructurii şi a transporturilor din România nu reprezintă o prioritate pentru dumneavoastră!

Realitatea TV – 20.09.2011 – orele 21.00

În această seară, începînd cu orele 21.00, voi fi prezent la emisiunea “Ultima Oră” de la postul de televiziune Realitatea TV, moderată de dl. Cătălin Striblea.

Emisiunea poate fi urmărită on-line aici.

Hîrbul francez şi Oala românească

Cu toţii am văzut acel pamflet de la televiziunea Canal +, în care realizatorii francezi ne-au catalogat drept o naţiune de cerşetori plini de păduchi, a căror capitală este o pubelă…

Dincolo de ruşinea pe care o suferim zilnic pe plan extern din cauza suprapunerii imaginii tuturor cetăţenilor cinstiţi din România, fie ei români sau rromi, cu cea a unor infractori care fac atît de multe probleme în străinătate, se pretează o discuţie mai largă pe acest subiect.

În primul rînd, ceea ce mă mîhneşte cel mai tare din toată această poveste este faptul că imaginea neagră pe care o avem în Europa este o mare problemă, mai ales din prisma faptului că cei care o menţin reprezintă o minoritate etnică asupra căreia România nu are nici un fel de control. Cînd nici legea, nici organele de ordine publică nu pot sau nu vor să se ocupe de reglementarea acestor populaţii de rromi, nu prea avem ce face pentru a combate acest stereotip.

Mai mult, un alt lucru pe care nu îl înţeleg este această politică a deportării negociate în schimbul unei sume de bani, în locul aplicării legii. Dacă un cetăţean rrom, român sau de altă etnie încalcă legea într-o ţară străină, cea mai normală reacţie ar fi arestarea sau tragerea la răspundere civilă sau penală a persoanei respective, nu să-i oferi bani pentru a pleca. Cînd îi inoculezi unui infractor ideea că primeşte bani ca să scape de lege, atunci nu mai poţi avea pretenţia să scapi vreodată de această problemă…

În al doilea rînd, soluţia găsită pentru a scăpa de populaţiile rrome este doar un exemplu de decizii îndoielnice şi probleme cu care francezii se confruntă în ultimii ani.

Chiar că noi avem un preşedinte foarte mare amator de băuturi alcoolice şi cu multe alte defecte, încă nu l-am văzut ţinînd discursuri beat criţă, cum s-a prezentat Nicolas Sarcozy la un summit G8 din 2007. Poate doar plîngînd, dar asta o face doar la comandă…

De asemenea, salariaţii români, deşi, ce-i drept, nu se pot lăuda cu remuneraţia primită de domnul Dominique Strauss-Kahn, sunt destul de sigur că nu forţează cameriste să întreţină relaţii sexuale cu aceştia, ca apoi să scape zîmbind, folosindu-se de pretexte legale.

Cei care au avut ocazia de a vizita oraşele franceze vă pot spune că nu excelează nici pe departe din punct de vedere al curăţeniei. În Marseille, de exemplu, praful este la un nivel supărător, iar la orice pas găseşti clădiri în paragină, care aduc a veritabile focare de infecţii. În Paris, străzile sunt pline de dovezi ale trecerii turiştilor şi a proprietarilor de animale, iar periferiile metropolei franceze sunt pline ochi de gunoaie, iar străzile sunt pline de pericole, chiar şi în plină zi. Metrourile sunt insalubre, iar mijloacele de transport în comun de suprafaţă sunt la fel de vechi ca şi ale noastre şi la fel de dubioase…

În plus, nu cred că trebuie să vă aduc aminte de revoltele de stradă din 2005, cînd tinerii musulmani de culoare au incendiat şi cauzat haos în capitală şi în majoritatea oraşelor mari franceze.

Luînd aceste lucruri în considerare, imaginea noastră nu mai pare atît de neagră, nu?

Aş concluziona declarîndu-mă surprins de reacţia sau, mai bine zis, lipsa unei reacţii din partea ministrului de externe, dl. Baconschi. Sunt conştient că un fost ambasador al României la Paris, pus, probabil, ministru pentru rezultatele ireale, la propriu, de la alegeri, nu poate ieşi să atace Franţa de la o mică jignire naţională, dar consider că treaba lui nu se oprea doar la a-şi da cu părerea dacă se merită o reacţie oficială sau nu, dacă era un pamflet sau nu.

Adevărata reacţie din partea ministerului de externe ar trebui să fie o campanie de îmbunătăţire a imaginii României în lume şi, în principal, în Franţa. Fraţii noştri francofoni trebuie să afle că ţara noastră nu înseamnă doar ţigani sau alegeri furate cu pungi şi plicuri…

Realist, totuşi, nu mă aştept la nici o reacţie oficială la adresa acestor noi jigniri ale jurnaliştilor francezi. Sau, cine ştie, poate domnul Băsescu intenţionează să procedeze în acest caz cum o face şi cînd aplanează conflictele în cadrul partidului pe care îl conduce şi îl va chema pe Sarkozy să îi dea tainul şi totul se va rezolva…

B1 TV – 07.09.2011 – orele 19.30

În această după-amiază, începînd cu orele 19.30, voi fi prezent la emisiunea “Sub semnul întrebării” de la postul de televiziune B1 TV, moderată de Robert Turcescu.

Emisiunea poate fi urmărită on-line aici.

Scrisoare deschisă adresată Ministrului Transporturilor şi Infrastructurii, doamna Anca Daniela Boagiu

Stimată doamnă ministru,

Constat cu stupoare că, în mandatul dumneavoastră, a devenit o regulă atribuirea contractelor de lucrări pe criteriul „preţul cît mai ridicat”. Astfel, ieri, CNADNR a anunţat atribuirea lucrărilor de finalizare a construcţiei autostrăzii Cernavodă – Medgidia consorţiului de firme Astaldi / Max Boegl. Valoarea licitată de acest consorţiu este de 498,8 milioane de lei, mult mai mare decît oferta consorţiului clasat pe primul loc (FCC şi Delta, cu o ofertă de 379 de milioane de lei), dar şi decît a altor patru firme sau consorţii ce au participat la licitaţie (Spedition UMB cu 429 milioane de lei, OHL / Soares da Costa cu 451 milioane de lei, Vega ’93 / Selina / Arcadia / Consitrans cu 492 milioane de lei şi Monteadriano cu 498 milioane de lei).

Nu pot să nu mă întreb, pe de o parte, cum se face că firma FCC, apreciată ca fiind nepotrivită pentru această lucrare, derulează multe alte lucrări de anvergură pentru CNADNR (de exemplu reabilitarea a 90 de kilometri de drum european între Dej şi Baia Mare), la care nu aţi indicat vreodată că ar fi probleme?

Pe de altă parte, dacă firma Astaldi este mult mai serioasă decît FCC – cum se explică totuşi faptul că nu demult aţi ameninţat cu rezilierea tocmai firma Astaldi, în lumina performanţei dezastruoase în cadrul contractului de reabilitare a DN 79 Arad – Oradea?

Din păcate, asemenea aranjamente la licitaţiile de drumuri au devenit regula numărul 1 în mandatul dumneavoastră. Vă aduc aminte că în luna mai a acestui an, în urma neregulilor grave în atribuirea contractelor de construcţie de autostrăzi pe axa Nădlac – Sibiu (nereguli care au prejudiciat bugetul de stat cu peste 100 de milioane de euro), două mari federaţii europene ale constructorilor (European International Contractors – EIC – şi European Construction Industry Federation – FIEC) au adresat o scrisoare deschisă comisarilor europeni pentru piaţa internă şi pentru dezvoltare regională (Michel Barnier şi, respectiv, Johannes Hahn) în care acuzau grave incorectitudini în procesul de atribuire a lucrărilor de drumuri în România. În această scrisoare, federaţiile arată că „Romanian Contracting Authorities often reject adequate technical solutions with the argument that the technical proposals are not consistent […]” – cu alte cuvinte, reiese că ofertele tehnice nu sunt evaluate corect. Probabil tot printr-un astfel de mecanism aţi reuşit să atribuiţi lucrările rămase pentru construcţia autostrăzii Cernavodă – Medgidia firmei care a avut un preţ cu 30% mai mare decît cel mai bun ofertant!

Prin urmare, vă solicit să ne comunicaţi motivul pentru care aţi decis să atribuiţi acest contract consorţiului clasat pe locul 6 din punctul de vedere al ofertei financiare, la un cost suplimentar de 120 de milioane de lei faţă de cel mai bun ofertant.

De asemenea, atrag atenţia DNA asupra necesităţii de a se autosesiza şi de a demara o anchetă cu privire la atribuirea acestui contract de lucrări.

În final, nu îmi rămîne decît să remarc demagogia ieftină de care daţi dovadă atunci cînd afirmaţi cît de mult bine faceţi naţiunii române (prin măsuri precum rezilierea contractului Autostrăzii Transilvania – reziliere care probabil va întîrzia finalizarea proiectului cu zece ani şi va dubla costurile acestuia), însă reuşiţi să furaţi 120 de milioane de lei (adică şase lei din buzunarul fiecărui român) printr-un contract pentru doar 20 de kilometri de autostradă.

În concluzie, o vorbă de campanie a patronului dumneavoastră, Traian Băsescu – tătucul anti-autostrăzi al României, care ar trebui rescrisă astfel: „Cînd ne-aţi votat, nu v-aţi putut voi imagina cît de mult putem noi fura”.