Privatizările TAROM şi CFR Marfă – incompetenţă sau un nou tain plătit de actuala guvernare?

Profitând de această perioadă în care întreaga ţară este greu încercată de ninsori abundente, guvernanţii noştri au încercat să treacă tacit o afacere extrem de paguboasă pentru procesul de dezvoltare pe termen lung al României. Este vorba de privatizarea a două dintre cele mai importante companii din ţară, CFR Marfă şi TAROM.
Având în vedere potenţialele consecinţe economice a acestei iniţiative, consider că o vânzare făcută pe genunchi, în interese clientelare portocalii, este total inacceptabilă şi lipsită de orice temei. Din acest motiv, vreau să vă prezint situaţia actuală privind administrarea transporturilor aeriene şi feroviare în Europa, pentru a trage împreună o concluzie asupra acestui demers iresponsabil al actualei Puteri.
Prin Hotărârea Guvernului numărul 862 din 9 septembrie 2011 a fost aprobată strategia de privatizare a Companiei Naționale de Transporturi Aeriene Române TAROM S.A. prin vânzarea unui pachet de acțiuni reprezentând 20% din capitalul social, iar Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a fost mandatat pentru realizarea acesteia.
De asemenea, în ședința Consiliului Suprem de Apărare a Ţării din 26 septembrie 2011, a fost avizat proiectul de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea primei etape a strategiei de privatizare a CFR Marfă şi a mandatului Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii pentru privatizarea a peste 50% din acţiunile companiei, cu obligaţia respectării de către companie a nevoilor de transport în situaţii de urgenţă, precum şi a celor care derivă din angajamentele României în cadrul NATO şi în cadrul acordurilor cu Statele Unite ale Americii. Decizia vânzării pachetului majoritar de acţiuni de la CFR Marfă luată în CSAT naște suspiciuni. CSAT a luat această decizie după ce Guvernul stabilise inițial cu FMI vânzarea unui pachet minoritar a CFR de 20%. Se naște întrebarea din ce motive s-a decis ca o companie națională strategică, despre care se discută în CSAT, este vândută de statul român!
În privința transportului aerian, TAROM a înregistrat în 2010 cea mai mare pierdere de după 1990.  Astfel, în condiţiile în care, pentru prima oară în istoria TAROM, cota de piaţă s-a situat pe un trend crescător, atingând o valoare de 22,4% în 2010 faţă de 19,7% în 2009, iar numărul de pasageri a crescut cu 23,6% în 2010, rezultatul total indică o pierdere de 332,48 milioane lei, adică 78,97 milioane euro, în creştere cu aproximativ 44% faţă de anul precedent. Deşi situaţia finaciară a mai multor linii aeriene europene s-a mai ameliorat în 2010, rezultatele TAROM s-au degradat considerabil. Această situație a fost determinată de lipsa unor măsuri eficiente şi oportune de prevenire sau cel puţin de ameliorare a situației financiare dezastruoase a companiei aerian.
Singura șansă de dezvoltare o constituie cedarea pachetului majoritar către un investitor strategic, dar în condițiile obținerii unui preț corect și a stabilirii unei strategii coerente de privatizare care să asigure eficientizarea activității companiei.
În ceea ce privește tendința de privatizare a companiilor aeriene în cadrul Uniunii Europene, din cele 15 mari țări din Europa de Vest, doar în cazul a două dintre ele (Finlanda și Portugalia) statul are participație majoritară în compania naţională aeriană. În restul cazurilor, participarea statului este nulă sau nesemnificativă, astfel.

  • În Austria – operează compania Austrian Airlines – acționar majoritar Lufthansa Holding AG (100% privat)
  • În Belgia – operatorul național belgian de transport aerian SABENA a funcționat între 1923 – 2001, dar a falimentat în 2001;
  • În Danemarca – Scandinavian Airlines, deținut de SAS Group (peste 50% privat, guvernul danez deține doar 14,3%)
  • În Elveția – compania aeriană Swissair a falimentat în 2002
  • În Finlanda – compania Finnair este deținută de guvern în proporție de 55,8%
  • În Franța – Air France, deținută de Air France – KLM (în care guvernul francez controlează 18,6%, restul fiind capital privat)
  • În Germania – operează Lufthansa – companie deținută de Lufthansa Holding AG (0% a statului, guvernul german a vândut ultimele acțiuni – cca. 36% – în 1997)
  • În Grecia – Olympic Airways – privatizată în 2009, guvernul are acum 0%
  • În Italia – Alitalia – deținută de guvern până în 2008, astăzi deținută de Compagnia Aerea Italiana (75%) și Air France – KLM (25%)
  • În Marea Britanie – British Airways – 0% participație stat (privatizată în 1987)
  • În Olanda – KLM, deținută de Air France – KLM (în care guvernul francez controlează 18,6%, restul privat)
  • În Portugalia – TAP Portugal – 100% deținută de stat
  • În Spania – Iberia – statul deține doar 5%
  • În Suedia – Scandinavian Airlines, aceeași situație ca în Danemarca

Din acest motiv susţin că este necesară eficientizarea activității TAROM şi pregătirea companiei pentru privatizare.
Situația operatorului național de transport feroviar CFR Marfă este diferită și de aceea și abordarea trebuie să fie alta. Strategia de privatizare propusă de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii şi susţinută de Guvern este total neprofitabilă şi inoportună în actualul context economic.
Prin documentul UE din martie 2011 – „Cartea Albă a Transporturilor – Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor” se prevede că transporturile trebuie să folosească energie mai puțină și mai curată, să exploateze mai bine o infrastructură modernă și să reducă impactul negativ pe care îl au asupra mediului și asupra unor componente fundamentale ale patrimoniului natural precum apa, solul și ecosistemele. Pentru a asigura reducerea necesară a emisiilor sau sau a rezolva problema congestionării e necesară o utilizare pe scară mai largă a transportului feroviar și aerian pentru pasageri, iar în cazul transportului de marfă, utilizarea unor soluții multimodale bazate pe modurile naval și feroviar pentru transporturile pe distanțe lungi. Obiectivul este ca un procent de 30% din transportul rutier de mărfuri pe distanțe de peste 300 km să fie transferat până în 2030 către alte moduri de transport, cum ar fi transportul pe calea ferată sau pe căile navigabile, acest procent urmând să depășească 50 % până în 2050, cu ajutorul coridoarelor de transport de marfă eficiente și ecologice.
De asemenea, tendința mondială, în contextul crizei energetice, este de redeschidere a exploatărilor miniere carbonifere. Mărfurile rezultate din toate tipurile de exploatări miniere vor fi transportate exclusiv pe calea ferată.
Dincolo de faptul că realitatea economică europeană arată o tendință de deschidere către domeniul privat, în majoritatea statelor europene au păstrat companiile de transport feroviar se află în proprietatea statului. Astfel:

  • În Franţa atât compania de transport călători şi de transport marfă numită SNCF, cât şi compania de infrastructură a căilor ferate – RFF, aparţin în totalitate statului.
  • În Germania, în cazul companiei Deutsche Bahn AG (are toate componentele – infrastructură, călători, marfă), statul deţine majoritatea acţiunilor companiei. A fost listat la bursă un pachet minoritar de acțiuni către micii acționari pentru capitalizare, însă această firmă este atât de puternică încât nicio altă firmă privată de transport feroviar nu a reuşit să depăşească cota de piaţă a acesteia.
  • În Serbia (Serbian Railways) şi Croaţia (HZ) companiile de transport marfă sunt în totalitate în proprietatea statului.
  • În Italia, Gruppo Ferrovie dello Stato este rezultatul unui parteneriat public – privat. Există numeroase companii private de transport feroviar, în general companii regionale
  • În Austria, pachetul majoritar al acţiunilor companiei Rail Cargo Austria este deţinut de stat. A fost vândut la bursă un pachet minoritar de acțiuni către micii acționari pentru capitalizare.
  • În Ungaria – MAV CARGO, privatizată, fiind în totalitate cumpărată de către RCA Austria. Organizarea căilor ferate în Ungaria:
  1. VPE – infrastructură – aparține în totalitate de stat
  2. MAV Start – Călători – privatizată
  3. MAV Tracting – locomotivele de tractare – aparține de stat
  4. MAV Vagoane – toate vagoanele – aparține de stat
  5. MAV Gépészet – reparaţii vagoane și material rulant – aparține de stat
  6. MAV Informatică – informatizarea căilor ferate – aparține de stat

Singura țară din Europa care a privatizat compania de transport feroviar de marfă este Ungaria, dar societatea a fost cumpărată de compania austriacă Rail Cargo Austria (RCA), parte a grupului OBB (Österreichische Bundesbahnen – Căile Ferate Federale Austriece) care este cel de-al treilea operator feroviar de transport marfă la nivel european. Firma austriacă consideră strategic transportul feroviar, iar reprezentanţii concernului OBB-RCA, deși au comentat deschis posibilitatea participării la o viitoare licitaţie pentru achiziţionarea CFR Marfă, în eventualitatea demarării unui proces de privatizare, totuşi, directorul diviziei Managementul Transporturilor din cadrul RCA, Karl Zochmeister, a declarat că „preluarea MAV Cargo din Ungaria s-a datorat unei nevoi strategice evidente” şi a subliniat că, „dacă se va considera că şi România se va încadra în politica de extindere a RCA, atunci se va lua o decizie în acest sens, dar grupul va acţiona doar atunci când există oportunităţi şi intenţii clare din partea autorităţilor din toate ţările unde activează OBB-RCA”. Rail Cargo Austria AG deţine 93 de companii în 24 de ţări şi are 7.784 de angajaţi. În Austria, deţine peste 93% din piaţa transporturilor feroviare de mărfuri, iar în 2008 a transportat 98,5 milioane tone de mărfuri.
Dacă această companie austriacă identifică un avantaj strategic în preluarea operatorului românesc de transport feroviar care ar face legătura între Rusia, zona Mării Negre și Europa, este evident o oportunitate care ar trebui exploatată de România.
Ținând cont și actualul context economic care este total nefavorabil privatizării, consider necesară relansarea activităţii CFR Marfă, prin management privat și, ulterior, vânzarea unui pachet minoritar de 20%, pentru anumite necesități privind investițiile, dar păstrarea companiei CFR Marfă în proprietatea statului,  transportul feroviar de marfă constituind o activitate strategică.

Anunțuri

3 responses to “Privatizările TAROM şi CFR Marfă – incompetenţă sau un nou tain plătit de actuala guvernare?

  1. Pingback: Privatizările TAROM şi CFR Marfă – incompetenţă sau un nou tain plătit de actuala guvernare? | iasiciteste.ro

  2. MODIFICAREA TRATATULUI UE (ACORDUL FISCAL), CARE PRESUPUNE, DE FAPT, REDUCEREA (STIRBIREA) SUVERANITATII TREBUIE SUPUS REFERENDUMULUI

    Despre PDL se stie ca a sustinut si promovat politicile de genocid national, anti-romanesti si anti- statale.
    NU acest partid iresponsabil si criminal- am numit PDL- ma preocupa, intrucat, de la acesta, stiu la ce trebuie sa ne asteptam.

    Halucinanta, insa, este atitudinea Opozitiei!
    Am asistat in ultimele zile la replici ale Opozitiei, legate de Acordul fiscal- inacceptabile din punct de vedere al reprezentarii politice si inadmisibile legal.
    Acordul fiscal (indiferent de redenumirea sa, cosmetica- important fiind continutul) inseamna, fara echivoc, modificarea Tratatului UE (ma voi referi la Romania- dar acelasi lucru este valabil pentru toate statele membre ale Uniunii Europene).

    Punctul- cheie al acestui Tratat este reducerea (stirbirea) suveranitatii (Traian Basescu s-a exprimat explicit, public, in legatura cu reducerea suveranitatii si ca se implica in acest lucru “putin astazi, inca putin maine” pana la anularea ei).

    Pentru cei care ar fi tentati sa ma contrazica, invocand “argumente cu diplomatichie” afirm (pentru a nu trebui sa se osteneasca):
    DACA TINTA ACESTUI ACORD (zice-se, doar fiscal!) NU AR FI REDUCEREA (STIRBIREA) SUVERANITATII (si deschiderea caii pentru anularea acesteia) NU AR TREBUI SA FIE MODIFICAT/E TRATATUL/ELE UE.

    Insistenta introducerii unor prevederi aparent ciudate, in Constitutie (de exemplu, nivelul deficitului bugetar) are ca scop pervers anularea sensului continutului (prin insasi acea prevedere!) art. 2 din Constitutia Romaniei -”Suveranitatea”.

    Nu trebuie sa fie cineva un mare constitutionalist- trebuie doar sa cunoasca principiile si sa le interpreteze corect- pentru a ajunge la concluzia ca si in conditiile in care s-ar ajunge la un “compromis cosmetic” ( constand, de exemplu, in revizuirea Constitutiei STRICT prin introducerea prevederilor de ordin fiscal, cu mentinerea celorlalte articole) ar fi anulat, de facto, art. 2 din Legea fundamentala- “Suveranitatea”.
    Mai exact, art. 2 – “Suveranitatea”- ar ramane “ceva” la nivel declarativ, imprecis, o capcana pentru linistirea spiritelor (prin aparenta sa imperativa care isi va pierde, de fapt, sensul- respectivul articolul constitutional devenind, in realitate, generalizant).
    In schimb, noul articol din Constitutie,, cuprinzand prevederi fiscale precise, fiind imperativ “cifric”, ar trebui respectat ca atare, inclusiv in materie de sanctiuni care pot fi aprobate, ca atare, prin legi.
    (Pentru a nu ne ascunde dupa deget, trebuie spus clar ca multe legi, mai ales cele “strict specializate” nu sunt cunoscute de toata lumea, desi, ca principiu, nimanui nu ii este premis sa nu cunoasca legea si nimeni nu se poate prevala de necunoasterea ei in abaterile comise. Mesajul afirmatiei mele precedente este: pornindu-se de la adevarul mentionat- binecunoscut, ca fiind realitatea insasi- este logic si previzibil ca vor fi adoptate prevederi dure, redactate in sofisticatele limbaje juridico- finanantistice, de neinteles pentru nespecialisti, motiv pentru care nu li se va acorda importanta initial. Acestea vor servi “noul articol” din Constitutie, legat de fiscalitatea imperativa- astfel incat orice atitudine de revolta, sau doar critica, ulterioara sa fie contracarata prin existenta respectivelor norme si prin constitutionalitatea lor.)

    Este nevoie sa precizez prin ce ar incalca fundamental (pe principiul dominoului, anuland) suveranitatea o prevedere constitutionala imperativa privind deficitul bugetar al Romaniei stabilit de “noua UE”?
    Argumente sunt multe, dar voi invoca doar ceea ce este FOARTE CLAR si neinterpretabil.

    A. Conform art. 2 (1) din Constitutia Romaniei (citez):
    “Suveranitatea nationala apartine poporului roman care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum.”

    B. Conform art. 61 (1) din Constitutia Romaniei (citez):
    “Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii.”

    C. Conform art. 65 (2) b, Parlamentul (Camera Deputatilor si Senatul) isi desfasoara lucrarile in sendinta comuna pentru (citez):
    “aprobarea bugetului de stat si a bugetului asigurarilor sociale de stat”.

    Un deficit bugetar imperativ, stabilit printr-un Tratat, incalca (reduce, stirbeste) suveranitatea nationala prin aceea ca incalca unul dintre prerogativele Parlamentului care este (citez) “organul reprezentativ suprem al poporului roman”- prin care poporul roman exercita suveranitatea nationala, conform art. 2 (1) din Constitutia Romaniei.

    Foarte clar si explicit:
    Tratatul (fiscal sau altfel denumit- important este continutul sau) cel putin reduce (stirbeste) suveranitatea nationala care, conforn Constitutiei (citez) “apartine poporului roman”.
    Poporul roman este singurul care se poate pronunta in sensul acceptarii- sau respingerii- reducerii (stirbirii) suveranitatii nationale.
    Acest lucru se face prin referendum care trebuie sa prevada EXPLICIT intrebarea legata de suveranitate: “Sunteti de acord cu reducerea/stirbirea suveranitatii nationale?”.
    DOAR in functie de rezultatul unui astfel de referendum, cu o intrebare explicita, pe intelesul tuturor, poate fi- sau nu- semnat acel Tratat.

    Intr-o ordine conexa de idei (o alta demonstratie a faptului ca referendumul privind EXPLICIT reducerea,stirbirea suveranitate este obligatoriu):

    Tratatul (fiscal sau altfel denumit- dar cu acelasi continut) INCALCA flagrant Constitutia Romaniei (am demonstrat cum- art. 2).
    Chiar daca, in mod iresponsabil, acel Tratat va fi semnat de Traian Basescu (si “acceptat”, chiar si verbal- dar tot in mod iresponsabil- si de opozitie) el nu poate fi ratificat. Ar putea fi ratificat doar dupa revizuirea Constitutiei astfel incat prevederile acelui Tratat sa nu intre in contradictie cu ale Legii fundamentale.
    Conform art. 11 (3) din Constitutia Romaniei (citez):
    “In cazul in care un Tratat la care Romania urmeaza sa devina parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea Constitutiei”.

    Procedura de revizuire a Constitutiei este reglementata prin art. 151- (1) (2) si (3). Revizuirea devine definitiva dupa aprobarea ei prin referendum.

    DAR
    In cazul Tratatului (fiscal) situatia excede necesitatea revizuirii Constitututiei ulterior semnarii sale.
    Iata de ce:
    Intrucat Tratatul (fiscal) produce efecte asupra suveranitatii, poporul roman trebuie sa se pronunte asupra acestui fapt ANTERIOR semnarii sale de catre presedintele Romaniei.
    Argumentare:
    Conform Constitutiei Romaniei- art. 2 (2)- citez:
    “Nici un grup si nici o persoana nu poate exercita suveranitatea in nume propriu”
    si
    suveranitatea apartine poporului roman, doar acesta putand sa o exercite -conform art. 2 (1) din Constitutiei.

    CONCLUZIE (in privinta constitutionalitatii semnarii Tratatului- constitutionalitatea ratificarii putand face obiectul dezbaterilor doar ulterior si numai in cazul indeplinirii conditiilor constitutionale ale semnarii sale) :
    – Tratatul (fiscal) poate fi semnat DOAR DUPA consultarea poporului prin referendul privind reducerea (stirbirea) suveranitatii nationale.

    URMARILE semnarii Tratatului, de catre Traian Basescu, anterior consultarii poporului, prin referendum, privind reducerea (stirbirea) suveranitatii nationale:

    In conditiile in care Traian Basescu, presedintele Romaniei, semneaza Tratatul anterior (sau in lipsa) pronuntarii poporului prin referendum asupra reducerii (stirbirii) suveranitatii:
    – comite, in mod explicit, un act de “Tradare” (Conform Cod penal, art. 155);
    -se face vinovat de incalcarea Constitutiei, art. 2 (1) si 2 (2), ceea ce atrage:
    a.) suspendarea sa din functie conform art. 95 (1);
    b.) demiterea sa in urma referendumului (demitere inevitabila, dat fiind nivelul extrem de scazut al increderii), conform art, 95 (3) din Constitutia Romaniei;
    c.) instalarea vacantei functiei de presedinte al Romaniei- art. 97 (1) din Constitutie;

    Punctul final: punerea sub acuzare a cetateanului Traian Basescu pentru comiterea infractiunii de “Tradare” (conform art. 155 Cod penal).

  3. Sunt atâtea date…

    Nu poate exista o cercetare a comisiei industriilor?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s