Scrisoare deschisă adresată Ministrului Transporturilor şi Infrastructurii, doamna Anca Daniela Boagiu

Stimată doamnă ministru,

Vă adresez o nouă scrisoare deschisă în care vă supun atenţiei o nouă situaţie delicată din lungul şir al problemelor legate de activitatea ministerului pe care îl conduceţi. În lipsa unei dezbateri parlamentare veritabile şi a unui dialog eficient cu membrii executivului, mai ales cu Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, recurg din nou la această formă de adresare menită a constitui o excepţie, dar care îmi permite să-mi exprim punctual îngrijorarea faţă de numeroasele probleme pe care le ignoraţi din domeniul gestionat de dumneavoastră.

În ultimii trei ani, infrastructura de transport s-a degradat într-un ritm alert şi suspect de neobservat de către ultimii doi miniştri ai transporturilor, respectiv dumneavoastră, stimată doamnă ministru şi predecesorul dumneavoastră, domnul Radu Berceanu. Aşa cum se prezintă astăzi, situaţia este de-a dreptul catastrofală. Faţă de perioada 2007-2008, timpii parcurşi de trenurile de călători arată degradarea infrastructurii CFR şi nepăsarea autorităţilor. Iată cîteva exemple:

  • IC 562 Iaşi – Bucureşti Nord făcea atunci 5h37min; acum face 6h57min (o oră şi 20 minute în plus!)
  • IC 531 Braşov – Oradea făcea atunci 7h56min; acum face 9h05min (o oră şi 9 minute în plus!)
  • A 1833 Iaşi – Cluj-Napoca făcea atunci 8h32min; acum face 9h11min (39 de minute în plus!)

Călătorii CFR pierd în medie 3 ore la 400 de km parcurşi din cauza infrastructurii feroviare dezastruoase. Această distanţă este parcursă de CFR Călători în peste 7 ore, cînd ea ar trebui să nu dureze mai mult de 4 ore. Un calcul simplu arată că, pentru persoanele care parcurg această distanţă, drumul dintre localitatea de reşedinţă şi destinaţie se dublează săptămînal, 6 ore fiind astfel irosite (dus-întors); Pentru salariaţi, studenţi sau alte categorii socio-profesionale care parcurg o asemenea rută săptămînal, pierderea efectivă, raportată la un an calendaristic este de aproape 2 luni! Acest timp extrem de preţios afectează nu numai viaţa socială şi privată a acestor persoane, dar aduce pierderi imense economiei naţionale.

Mai mult, pe una din cele mai circulate rute, pe relaţia Iaşi–Bucureşti, diferenţele dintre clasele de viteză sunt nesemnificative şi chiar absurde. Trenul „Rapid” parcurge distanţa de 400 km în aproape 8 ore!!! (7 ore şi 40 minute), iar „Acceleratul” ajunge la destinaţie după 7 ore şi 17 minute. Asemenea anomalii nu cred că mai pot fi întîlnite decît în ţările din lumea a treia!

Mă întreb oare, cînd aţi călătorit, doamnă ministru Anca Boagiu, ultima dată cu acest tren sau cu unul care parcurge distanţe medii şi mari, să vedeţi efectiv ce înseamnă conceptul de „timp mort”. Probabil că această „filosofie” a neputinţei şi a batjocurii trebuie „implementată” ca o nouă realizare a guvernării Băsescu-Boc.

În ceea ce priveşte, costurile biletelor, lucrurile au evoluat cum nu se putea mai rău, atît pentru statul român, cît mai ales pentru cetăţean. Pierderile uriaşe au transformat Căile Ferate Române într-o companie cu pierderi uriaşe. Numai în acest an, se estimează că CFR Călători va avea pierderi de 174 miliaone euro. Timpii parcurşi, condiţiile proaste şi raportul calitate-preţ îi determină pe mulţi români să nu mai apeleze la acest mijloc de transport. O analiză recentă, realizată de Uniunea Internaţională de Transport Public, a arătat că românii se află pe penultimul loc într-un clasament mondial privind numărul de călătorii cu trenul, cu doar trei călătorii pe an.

Statisticile interne arată că, în ultimii doi ani, CFR Călători a pierdut 20 de milioane de clienţi (de la 78 milioane călători în 2008 la 58 milioane, în 2010), ajungînd la cel mai scăzut nivel din ultimii 20 de ani.

Ultima majorare a biletelor de tren la mijlocul lunii august, cu nu mai puţin de 18%, nu va acoperi perderile Căilor Ferate şi va diminua dramatic numărul călătorilor. Pentru a continua cu acelaşi exemplu, preţul unui bilet CFR Bucureşti-Iaşi variază astăzi între 70 şi 220 RON, în timp ce la operatorii de transport rutier privat, preţul aceleiaşi curse este de 45 RON! Statul român pierde astfel zilnic milioane de euro! Spre comparaţie, călătorii din Angers, care merg săptămânal spre Paris cu TGV-ul, parcurg o distanţă de aproape 350 Km, în aproximativ o oră şi 30 de minute, iar preţul biletului este de sub 40 de euro; un preţ comparabil cu cel al CFR, dar SNCF (Căile Ferate Franceze) oferă condiţii şi performanţe excelente.

Astăzi, peste tot în lume, investiţiile în infrastructura feroviară sunt o prioritate naţională. Siguranţa călătorilor şi explozia costului petrolului au determinat statele să prioritizeze în principal sectorul feroviar. La nivelul Uniunii Europene există o strategie integrată pentru ca în 2020, statele membre să aibă un sistem eficient, performant şi fiabil. În SUA, statul cu cea mai mare reţea de autostrăzi din lume, într-o perioadă de recesiune majoră, a hotărât să aloce investiţii de 8 miliarde de dolari în reţele de trenuri de mare viteză. În Europa, Polonia şi Ungaria au demarat investiţii serioase în reţeaua feroviară, în timp ce în Asia, numai China urmează să investească 292 de miliarde de dolari în următorii 10 ani, într-o infrastructura feroviară colosală. Alte ţări fac eforturi mari în aceeaşi direcţie; spre exemplu, Georgia şi Azerbaidjan vor crea un coridor de transport eurasiatic în următorii ani.

La noi însă, incompetenţa autorităţilor din domeniu a atins cote incredibile. Pe lista obiectivelor de investiţii ale Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii nu se regăseşte refacerea sau modernizarea nici măcar a unei magistrale feroviare pe distanţe medii sau mari care să lege oraşe importante.

În consecinţă, nu pot să nu mă întreb, în condiţiile în care există fonduri europene de aproape 5 miliarde de euro alocate României pentru infrastructura de transport, de ce MTI a aruncat în derizoriu, în mod deliberat, această situaţie? De ce călătorii sunt practic încurajaţi să folosească mijloace (mai nesigure şi mai poluante) alternative, în condiţiile în care trendul mondial arată că viitorul transportului public pe distanţe scurte şi medii este al infrastructurii feroviare? La fel de bine, nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva firme portocalii (iar presa a demonstrat constant cum acestea şi-au „dovedit” utilitatea în timpul alegerilor locale, parlamentare sau prezidenţiale din 2008 şi 2009) controlează această „strategie” menită să pună definitiv pe butuci reţeaua trenurilor de călători CFR?

Soluţia principală este fără discuţie, efectuarea urgentă a unui program amplu de reparaţii capitale pe liniile ce conectează principalele oraşe ale ţării, cu scopul de a elimina cât mai multe restricţii de viteză şi de a aduce durata de deplasare la valori rezonabile.

În concluzie, doamnă ministru, îmi exprim din nou speranţa într-un răspuns şi în  aplicarea unor măsuri concrete din partea dumneavoastră, deşi mi-aţi dovedit în nenumărate rînduri că nu doriţi un dialog constructiv şi că deficienţele legate de starea infrastructurii şi a transporturilor din România nu reprezintă o prioritate pentru dumneavoastră!

Anunțuri

3 responses to “Scrisoare deschisă adresată Ministrului Transporturilor şi Infrastructurii, doamna Anca Daniela Boagiu

  1. Pingback: Jurnal de blogger

  2. Mari lucruri nu poți cere de la persoane care au o singura calitate si anume incompetenta. Atata timp cat va fi la putere „ciuma portocalie” nu va fi nimic bun in România. Din păcate pentru noi, lipsa de cultura politica a maselor, prin votul lor ne-a dus in urma cu 20 de ani. Numai in anii 90 drumurile noastre aratau asa de groaznic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s