Cum se spune „a arăta pisica” în limba maghiară?

După spectacolul ieftin din weekend, cînd Emil Boc a fost reconfirmat în poziţia onorifică de preşedinte a Partidului Democrat, discuţiile s-au mutat din nou pe tema guvernării. Mie personal încă îmi este neclar planul lui Traian Băsescu de a revigora imaginea principalului partid de guvernămînt, mai ales după ce candidatura domnului Vasile Blaga a fost anulată cu atît de puţin tact.

Profit de ocazie ca să vă aduc aminte de o decizie luată în lunile de campanie internă din cadrul PD. În viziunea colegilor portocalii, funcţia de prim-ministru trebuia să fie delimitată de funcţia de preşedinte de partid. Practic, se spunea pe faţă că dacă Emil Boc va vrea să fie preşedinte de partid şi după mai 2011, trebuia să renunţe la locul „călduţ” de la Palatul Victoriei.

Pînă aici, totul bine şi frumos. Aş adăuga totuşi şi fără sens, ţinînd cont că nici Sebastian Lăzăroiu nu se credea cînd spunea că Boc a făcut o treabă extraordinară, a salvat ţara de la colaps şi acum trebuie să plece pentru ca proiectul de succes să continue. E ca şi cum ai da afară un angajat pentru că se descurcă prea bine pe postul lui.

Acum, că posibila ameninţare în persoana lui Vasile Blaga a trecut şi domnul Boc a scăpat de griji în partid măcar pînă în 2012, a ajuns la concluzia că poate duce şi funcţia de premier la fel de eficient ca pînă acum.

Asta a ridicat o problemă în coaliţia de guvernare. Cum redresarea politică în vederea alegerilor din 2012 se baza pe schimbarea premierului, care ar mai fi îndulcit din imaginea dezastruoasă construită după doi ani de incompetenţă administrativă, dacă Boc nu pleacă, atunci de la Palatul Cotroceni s-a comandat trecerea la planul B, remanierea.

Astfel, revenim la tehnica politică preferată a domnului Băsescu, schimbarea subiectului. Ne-am obişnuit deja să auzim de pensii nesimţite, de regi şi regine, de recesiunea din care s-a ieşit cu o creştere economică de 0,1%, de sute de mii de locuri de muncă cîştigate în 2 luni de zile sau de moguli şi televiziuni care fac listuţe cu vicepreşedinţi pe care le împart pe la Congresele PD. De ce ne-ar mira un Boc 7? Sincer, m-ar fi mirat mai tare un cabinet condus de Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici. Deşi, dacă mai ieşeau la iveală vreo două, trei cazuri Botiş sau Ridzi, am fi ajuns să avem şapte pitici interimari…

Cum remanierea guvernului nu se poate face la fel de uşor ca la Congresul PD, planul lui Emil Boc întîlneşte două mari obstacole. Primul este lipsa oamenilor de calitate, care să fie dispuşi să îşi rişte experienţa profesională şi cariera politică, însă asta ar fi o problemă reală doar dacă ar interesa pe cineva din PD cu adevărat soarta ţării.

A doua problemă, pe care vreau să insist, este existenţa UNPR şi UDMR. Dacă cei de la UNPR au aceeaşi influenţă în procesul de guvernare precum are Teodor Paleologu în PD, reprezentanţii minorităţilor nu sunt aşa de dispuşi să facă compromisuri. Este cam greu să îi spui lui Kelemen Hunor sau lui Attila Cseke că au făcut o treabă super, dar trebuie să plece, nu?

Marele atu al UDMR în coaliţia de guvernare este că au un rol important în majoritatea parlamentară care asigură liniştea pentru Putere. Asta înseamnă că PD trebuie să joace cum cîntă UDMR, care profită de această poziţie pentru a-şi urmări interesele politice.

Un exemplu concret a fost aprobarea recentă în Camera Deputaţilor a legii domnului Giurgiu, care prevede abrogarea studierii Istoriei şi Geografiei în limba maternă. Această scăpare a PD a stîrnit o reacţie vehementă din partea partenerilor de alianţă, care prin vocea liderilor Frunda şi Hunor, au taxat hotărîrea şi au cerut rezolvarea problemei în Senat, camera decizională în acest caz.

Ameninţarea este reală pentru coaliţie, cît timp majoritatea în Senat este mai mult decît şubredă, iar în cazul în care această lege organică va trece, atunci, cel mai probabil, UDMR va abandona corabia de guvernare şi se va alătura Opoziţiei, înclinînd balanţa voturilor foarte periculos pentru Palatul Victoria şi Palatul Cotroceni.

Aşadar, ca să ajungă pînă la remanierea plănuită, guvernul mai are de rezolvat o problemă serioasă, votul Senatului pe legea domnului Giurgiu. Şi nu este o treabă chiar uşoară, ţinînd cont de faptul că Opoziţia nu are nevoie decît de două voturi pentru a-i da toate planurile peste cap.

Cum senatorii PD nu sunt cei mai punctuali parlamentari din lume, o să fie de-a dreptul amuzant cum o să îşi numere Boc votanţii, de frică să nu îi facă din mînă liderii USL de la balconul Palatului Victoria…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s