Discursul pe care l-am susţinut astăzi, 27 octombrie, la dezbaterea moţiunii de cenzură „Moţiunea României majoritare, moţiune populară”

Dezbaterea moțiunii de cenzură reprezintă un act formal de natură politică. Adevărata moțiune de cenzură nu este însă aceasta, a senatorilor și deputaților Opoziției; adevărata moțiune de cenzură este aceea a românilor simpli, este aceea din stradă, este aceea pe care o vedem cu tristețe în România de astăzi, zi de zi, la orice pas.

Faptul că salariile au fost diminuate mult sub limita suportabilității și a foamei fără să existe o reală reformă care să reclădească de la zero sistemul bugetar este o crudă realitate pentru milioane de români.

Faptul că aceste salarii mizere sunt date în țara cu prețurile cele mai mari ale costului vieții din Europa este un adevăr.

Faptul că în ultimii doi ani România nu mai este ”land of choice” pentru nici un investitor străin responsabil față de afacerea sa, reprezintă o realitate. 

În plus față de firmele care s-au închis în urma măsurilor acestui guvern, faptul că tot mai multe afaceri românești care doresc să supravieţuiască aleg să se înregistreze fiscal în Bulgaria sau în alte țări din jur, reprezintă iarăşi o realitate.

Faptul că domnul Emil Boc, în calitate de premier al unei țări membre a Uniunii Europene, are cele mai puține contacte cu șefii cancelariilor din celelalte 26 de state din Uniune, iar la o reuniune importantă la ONU a avut doar o singură întâlnire bilaterală cu omologul său din Autoritatea Palestiniană, reprezintă tot o realitate. 

Faptul că în fiecare sfârșit de săptămână, din vestul țării, se înregistrează un adevărat exod al românilor spre stațiunile balneare din Ungaria, unde lasă zeci de mii de euro săptămânal, deși, din punct de vedere al bogățiilor apelor termale, Ungaria nu are nimic în plus față de zona de nord-vest a țării reprezintă tot o realitate.

Toate aceste realități dar și celelalte, pe care nu le enumăr, reprezintă elementele unei foarte dure şi îndreptăţite moțiuni de cenzură împotriva unui guvern toxic pentru ţară, pe care sistemul imunitar propriu al acestei ţări vrea să îl extirpe.

Ce justificare credeți că puteți avea, domnilor guvernanți, față de situația în care ați adus țara? Este altcineva de vină? Mogulii? Noi – opoziția, televiziunile, sindicatele? Cine?

Faptul că din cauza personalului insuficient din spitale se înregistrează tragedii de genul celei de la maternitatea Giulești din Capitală reprezintă o realitate; faptul că din cauza personalului redus din zona forțelor de ordine, România a devenit o țară a accidentelor este o realitate; faptul că zilnic au loc proteste spontane în diverse instituții ale statului este tot o realitate; faptul că profesorii preferă să-și ia concediu fără plată, pentru a îngroșa rândul căpșunarilor reprezintă o altă realitate a ultimului an.

Faptul că pensionarii aleg să nu mai trăiască, domnilor guvernanți, decât să fie dați afară din case în pragul iernii sau să se facă de rușine că nu au ce mânca la bătrânețe, este un lucru care trebuie spus aici, în Parlament!

Mai mult, faptul că legile – bune, rele, cum sunt ele – nu că nu sunt aplicate, ci sunt ignorate cu bună știință chiar de către acest Guvern, reprezintă deja o banalitate cotidiană și întreține la foc mocnit acest haos în care ne-a împins tot el.

Deși soluția ieșirii din criză o reprezintă investițiile, majoritatea proiectelor de infrastructură au fost amânate pe termen nedefinit sau chiar blocate, în timp ce, de exemplu, viteza medie a trenurilor este mai mică decât acum 50 de ani, Programul Operaţional Sectorial de Transport are cea mai redusă rată de absorbţie a fondurilor europene – de nici 2% -, din cauza dezinteresului iluştrilor miniştri ai transporturilor din acest Guvern, drumurile încep aproape să nu se mai vadă de sub noroaie și gropi, o proporţie de 70% dintre acestea necesitând reparaţii, iar operatorul naţional de transport pe calea ferată se află în pragul falimentului – toate acestea sunt realităţi pe care nu le mai putem tolera, pentru că au izvorât în primul rând din indolenţă.

Nu aș vrea deloc să amintesc despre promisiunile electorale ale lui Traian Băsescu și ale PD-L al cărui președinte este tot Emil Boc, pentru că nu îmi face nicio bucurie să mă gândesc la dezastrul pe care aceste minciuni grosolane l-au provocat, afectând pe fiecare dintre noi, pe toți românii, inclusiv pe cei care nu i-au votat. Dar ce să ceri unui guvern pentru care nici măcar programul de guvernare propriu nu a reprezentat nimic, ce să ceri unor miniștri de viitoare tristă amintire, a căror incompetență ne riscă viața la propriu, zi de zi?

Astăzi, mânia, revolta, protestele, disperarea, greva foamei sunt realităţile unui popor condus parcă de duşmanii săi, de o armată de ocupaţie formată din lăcuste portocalii preocupate doar de burta lor.

Mă opresc aici cu exemplele. Toate aceste realități sunt, de asemenea, elemente ale unei veritabile moțiuni de cenzură. Și iarăși nu pot să cred că vă permiteți să le contestați, domnilor guvernanți. Nu Relu Fenechiu, nu PNL, nu PSD sunt cei care vă cer, în primul rând, demisia. Vă cer demisia toți cei afectați de realitățile pe care vi le-am prezentat. Vă cer demisia românii care nu mai pot să trăiască normal și decent în această țară. Vă cer demisia 80% dintre cei care v-au votat la alegerile parlamentare din 2008 și tot 80% dintre cei care v-au sprijinit în decembrie 2009 candidatul la președinție.

Moțiunea de cenzură – și o afirm independent de semnăturile populare aduse în această aulă în sprijinul moțiunii – este o moțiune a 80% din populația României. Noi, cei din Opoziție, nu facem decât să fim mesagerii acestui uriaș segment al populației care vă cere imperativ să părăsiţi Palatul Victoria. Lăsaţi românii în pace!

Anunțuri

4 responses to “Discursul pe care l-am susţinut astăzi, 27 octombrie, la dezbaterea moţiunii de cenzură „Moţiunea României majoritare, moţiune populară”

  1. Domnule Fenechiu,
    Este incredibil ce se intampla; in tara asta poporul nu-si mai poate exprima vointa nemaifiind reprezentat de parlamentari.
    Am sa-mi exprim o parere personala si, anume: daca PNL nu va incerca sa faca ceva singur in viitor si va depinde mereu de disponibilitatea sau nedisponibilitatea PSD, vom pierde in mod inevitabil increderea populatiei.
    Chiar sperati sa aveti de partea dvs. UDMR ? Haideti sa fim seriosi si realisti ! Pai, care a fost conditia PSD-ului sa faca alianta in 2009 cu PDL ? Abandonarea UDMR !

  2. Discursul de azi al lui Crin Antonescu cred ca este cel mai bun discurs pe care l-am auzit in ultimii 20 de ani!

  3. Petre Tutea: ” Stînga nu poate guverna. Cînd vine la putere e pustiu. Toate formele de stînga violează cotidian ordinea naturală a lui Dumnezeu. Social-democraţia este laptele bătut al comunismului. Stiţi ce vor social-democraţii? Să facă şi bine, dacă se poate, dar să nu facă ce trebuie. Social-democraţia e anticamera comunismului. Numai că, dacă prin social-democraţie s-a intrat în comunism, nu se poate ieşi din comunism tot pe-acolo. E ca o uşă care se poate deschide numai dintr-o parte. Social-democraţii n-au forţă activă de luptă. Păi n-au guvernat Germania social-democraţii? Drept care au făcut pe ei!”
    Intrebare: Ce cauta PNL alaturi de „laptele batut al comunismului”?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s